Ileana Ilie Ungureanu: Cum s-a schimbat viața dvs., de când sunteți „fost preşedinte al Colegiului Medicilor din România și fost rector al UMF Iaşi”?

Vasile Astărăstoae: Aș putea spune că s-a schimbat în bine, pot dispune de timpul meu. A dispărut tensiunea responsabilităților care țineau de aceste funcții. De altfel, fiecare trebuie să fie pregătit și pentru postura de „fost”. Știam de la început că nu pot ocupa aceste funcții decât maximum două mandate succesive, încât părăsirea lor nu a fost o tragedie pentru mine.

– Cu ce vă umpleți timpul?

-Programul zilnic e la fel de încărcat ca și atunci când ocupam funcții administrative. Lucrez aproximativ 10 – 12 ore pe zi, în care includ activitatea de expert, conferințele pe care sunt invitat să le susțin, scriu, și, mai nou, postez și pe Facebook. De exemplu, în ultimele două luni de zile, în fiecare săptămână, a trebuit să particip la o manifestare științifică la care să țin o conferință. Am fost la Deva, Tg. Mureș, Piatra Neamț, Bistrița, București, Suceava etc. Aș minți dacă nu aș spune că însăși invitația mă onorează. Atunci când ești „fost”, când nu ai de 3 ani nicio funcție și oamenii te invită, atunci înseamnă că reprezinți ceva nu prin funcție, ci prin tine. Chiar dacă este destul de obositor.

– Ați fost forțat să demisionați și judecat pentru atribuirea ilegală a unor contracte finanţate din bani europeni. Ați fost condamnat la doi ani de închisoare cu suspendare.

– Nu îmi place să vorbesc despre dosar. În ultimii 5 ani este primul interviu pe care-l dau. Urmează apoi apelul. Mă știu nevinovat.

– Până la urmă s-a dovedit falsitatea probelor – a fost modificat conţinutul a zeci de e-mailuri în dosarul care v-a distrus cariera?

– În primul rând, nu mi-a fost distrusă cariera. Nici măcar cea administrativă. Atunci când mi-am dat demisia, când am considerat că deficitul de imagine se poate răsfrânge asupra organizațiilor al căror lider eram, mai aveam dreptul la 6 luni de mandat. Până atunci am rezistat tuturor presiunilor venite din partea tuturor instituțiilor de forță. Și cu mândrie pot spune că cei care mă puteau demite sau să-mi ceară demisia (Senatul Universității sau Adunarea Generală a Colegiului Medicilor) au fost tot timpul alături de mine și au rezistat la presiuni inimaginabile. Îmi aduc aminte că România Liberă îmi dedica două pagini (inclusiv deschiderea) cu titlul „Greu de demis”. Să nu vă închipuiți că era un articol laudativ.

– Totuși, unii privesc acest dosar ca o pată pe obrazul carierei dvs.

– Cred că s-a încercat distrugerea carierei mele profesionale, dar nu s-a reușit. Eu am fost și sunt legist și profesor și cu toate necazurile am continuat să mă afirm în aceste domenii, încât fără falsă modestie, am ajuns (potrivit clasamentelor scientometrice internaționale – ISI Thomson, Google Academic etc.) să fiu numărul unu în Medicina Legală în România. Nu spun că a fost ușor, dar fiind un om credincios am considerat că Dumnezeu nu dă mai mult decât poți duce și că aceasta este o încercare căreia trebuie să îi fac față. De exemplu, e greu să asculți procurorul DNA, care, deși patru experți independenți admiși de instanță confirmă că e-mail-urile au fost modificate, cere să nu se țină cont de aceste expertize.

„Nu cred că în România există corupție la dimensiunile atât de mediatizate”

– Care e cea mai mare frică a dvs.?

– Mă înfricoșează modul în care evoluează societatea. Valorile morale se schimbă într-o manieră care nu mă face să fiu optimist. Suntem o societate care dorește să construiască pe sentimente negative: frică, invidie, ură, delațiune, oportunism. Delațiunea capătă valențe morale și este acceptată de societate. Societatea renunță la sentimentele pozitive cum ar fi compasiunea, iubirea, spiritualitatea, empatia, competiția. Scopul scuză mijloacele a devenit un slogan acceptabil și acceptat. Și acest lucru mă îngrozește. 

– Credeți că se face anticorupţie în România?

– O întrebare grea. Cred că se încearcă. Din păcate există prea multe victime colaterale și acest lucru este greu acceptat. Nu cred că în România există corupție la dimensiunile atât de mediatizate. Apoi, lupta anticorupție trebuie să se axeze întâi pe aspectele de prevenție (realizarea unor mecanisme instituționale care să facă cât mai puțin posibilitatea de a se manifesta corupția), și apoi pe mecanismele punitive. Axarea doar pe mecanisme punitive nu face altceva decât să înăbușe inițiativa și spiritul antreprenorial.

– Vă uitaţi la televizor. Citiţi presa. Urmăriţi ştirile. Ce părere aveți despre serialul „Noi suntem statul”, publicat în paginile EVZ?

– Am urmărit acest serial care, în fapt, dezvăluie o deficiență a mecanismelor democratice din România. Atunci când puterile în stat nu se controlează reciproc, când există puteri care sunt incontrolabile, în mod natural se ajunge la un deficit de democrație. Nu numai în România. Oriunde în lume. Chiar în Statele Unite ale Americii, CIA-ul a avut astfel de derapaje și exemplul cel mai concludent care îmi vine în minte este cel legat de traficul ilegal de droguri pentru achiziționarea de fonduri în favoarea contrașilor din Nicaragua. Sau celebrul Watergate. Dar fiind o democrație consolidată și existând controlul reciproc al puterilor în stat, s-a intervenit rapid și lucrurile au revenit în matca firească.

– Cum comentați ultimele scandaluri sonore din Sănătate? Vi se pare că se face o prapaganda contra medicilor români?

– Lucrurile sunt mult mai complicate. Avem aici o reflectare a stării societății românești și a superficialității acesteia. Omul de tip nou, pe care îl visa Ceaușescu, există și se manifestă. Se manifestă prin invidie, incompetență, intoleranță, superficialitate. Se discută despre malpraxis fără ca cei care discută (inclusiv decidenți din sistemul de sănătate) să aibă cele mai minime cunoștințe în domeniu. Și, bineînțeles, intervine și snobismul românesc. Tot ce e din străinătate e mai bun decât ce este autohton.

– Întotdeauna când s-a încercat să se devieze discuția privind problemele reale a apărut malpraxisul.

– Și întotdeauna când s-a încercat să se acopere interese și deficiențe reale s-a adus în discuție malpraxisul sub pretextul (ipocrit) apărării intereselor pacienților. Eu sunt foarte reținut în momentul în care astfel de cazuri sunt mediatizate. La profesorul Burnei trebuie să observați că toate acele acuze aduse nu sunt susținute de nicio expertiză. Și atunci de ce să îi cred eu pe procurori?

„Mi se cerea să fiu mai puțin vocal”

http://stiri-zilnic.ro/wp-content/uploads/2017/07/astarastoae.jpghttp://stiri-zilnic.ro/wp-content/uploads/2017/07/astarastoae-300x300.jpgrootstireaActualitate/EsentialSanatate
Ileana Ilie Ungureanu: Cum s-a schimbat viața dvs., de când sunteți „fost preşedinte al Colegiului Medicilor din România și fost rector al UMF Iaşi”? Vasile Astărăstoae: Aș putea spune că s-a schimbat în bine, pot dispune de timpul meu. A dispărut tensiunea responsabilităților care țineau de aceste funcții. De...

Preluat de la EVZ