Nu-mi pare rău că am fost de partea lui. Nu-mi pare rău, deoarece eu n-am sprijinit un om, ci un principiu. Și anume că, în democrație, un lider precum Liviu Dragnea are datoria de a mă convinge pe mine, simplu cetățean, de justețea deciziei sale de a da jos propriul guvern, deoarece politicianul răspunde înainte de toate în fața opiniei publice. În alte țări, de democrație pline, liderii politici, înainte de a lua o decizie, își fac un veritabil plan de convingere a opiniei publice, sub semnul legii moderne că un Război trebuie cîștigat și mediatic nu numai pe teren.

Liviu Dragnea și camarila sa nu mă convinseseră că Sorin Grindeanu trebuia dat jos cu atîtea costuri politice. Criza politică precendentă mi s-a părut o nebunie, o iresponsabilitate, o joacă de-a Guvernarea în cazul unui partid care-și asumase guvernarea.

Din cîte se vede, în recenta Criză politică sînt hotărît de partea lui Liviu Dragnea. Și asta din cîteva motive:
1. Războiul a fost declanșat de data asta de Mihai Tudose. Premierul, care a șantajat cu demisia plecarea a trei PSD-iste din Guvern, a tăcut pînă luni seara în chestiunea penalilor din Guvern. PSD a avut recent un for de conducere. De ce n-a ridicat Mihai Tudose în acest for chestiunea penalilor din Guvern? Nu i se apăsase pe buton pentru a lua poziție de Drepți? Iar acum, cînd lasă impresia c-a ajuns la decizia de a-i demite pe penali, el n-a catadicsit să mă convingă pe mine, simplu, cetățean, de ce-și asumă riscurile unei Crize politice pentru a rezolva dificultatea abia acum. Ce s-a întîmplat între timp pentru ca premierul, lider PSD vechi, baron local, beneficiar al unor alegeri în care s-a optat pentru un program menit a curma abuzurile procurorilor, a devenit peste noapte un ținător de făclii al Binomului SRI-DNA?
2. Mihai Tudose lasă impresia unui acțiuni asumate de el în cadrul unei Operațiuni sub semnul folosirii luptei împotriva corupției pentru răfuieli politico-mafiote. Altfel spus, campania declanșată de el pentru scoaterea din Guvern a penalilor nu pare a fi străină de intervenția DNA pentru a-i face pe acești miniștri penali. Las la o parte, că DNA i-a sărit în ajutor pe față, fără nici cea mai mică preocupare de salvare a aparențelor, potrivit politicii de sfidare a opiniei publice, gen, ne doare-n cot de ce zice opinia publică, dacă ne enervează o arestăm preventiv cît ai zice pește! A se vedea chemarea lui Sevil Shhaideh la DNA pentru un motiv copilăresc, numai ca să se vadă că DNA îl sprijină pe Mihai Tudose, perchezițiile ostenative de la consiliul județean Teleorman. Ca și în cazul afacerii cu Referendumul, mi-e limpede că acțiunile în acest caz Liviu Dragnea nu țin de lupta împotriva corupției, ci de folosirea DNA pe post de bulan politic al lui Klaus Iohannis. În aceste condiții, credincios principiului, am sărit în ajutorul lui Liviu Dragnea. E o datorie a mea ca ziarist să apăr victima unui abuz indiferent dacă mi-e prieten sau dușman. E o datorie a mea ca ziarist să lupt împotriva abuzurilor incredibile ale DNA, ale SRI, ale instituțiilor de forță în favoarea unuia sau altuia dintre actorii politici ai momentului.
3. Sprijinul dat de Klaus Iohannis acțiunii declanșate de Mihai Tudose bate la ochi. Cînd Mihai Tudose s-a dus la Realitatea tv, postul de casă al lui Klaus Iohannis, am crezut că e vorba doar de o relație aparte între premier și postul tv, în chip ilegal scutit de Guvern să plătească taxele și impozitele la stat. Binecuvîntarea lui Klaus Iohannis îmi spune însă că sprijinul dat de Realitatea tv n-are nici o legătură cu presa. Are legătură cu folosirea presei așa-zis independente pentru răfuielile mafiote dintre politicieni.

Ca să nu mai spun că Mihai Tudose se dă peste cap pentru a ne convinge că tot ceea ce face se bucură nu numai de acceptul, dar și de imboldul președintelui. Iată un exemplu semnificativ.

Joi, 12 octombrie 2017. După-amiază Comitetul Executiv Național al PSD, unul dintre forurile de conducere colectivă urmează să discute Criza provocată de șantajul asumat de Mihai Tudose. Dacă din Guvern nu pleacă penalii, prin penali înțelegîndu-se doar miniștrii convocați la DNA și nu miniștrii condamnați printr-o sentință definitivă, el demisionează. Demisia lui Mihai Tudose ar însemna o nouă Criză politică, pe care PSD nu și-o poate îngădui. Mai ales că președintele îl poate desemna ca premier tot pe Mihai Tudose, un harnic lustruitor de bocanci ai sergenților majori mesianici din Pădurea Băneasa.

Mihai Tudose e un lider PSD. Întreaga sa carieră – nemeritată – se datorează PSD. Neșcolit, necioplit, cu apucături de maidanez, cu organul masculin invocat la două propoziții simple odată, cu amiciții indestructibile cu paharul, baron local vîrît în multe afaceri de corupție.

E genul de lider PSD care a făcut ca PSD să treacă și azi un partid de ghiorțani, un partid rămas în materie de personalități la comunismul stalinist, cînd primul secretar de raion, sărac pentru că băuse tot ce cîștigase din munca cu ziua, avea la discreția sa profesoarele din oraș, pe care le bătea pe fund a semn de prietenie tovărășească.

rootstireaActualitate/EsentialOpinii EVZ
Nu-mi pare rău că am fost de partea lui. Nu-mi pare rău, deoarece eu n-am sprijinit un om, ci un principiu. Și anume că, în democrație, un lider precum Liviu Dragnea are datoria de a mă convinge pe mine, simplu cetățean, de justețea deciziei sale de a da jos...

Preluat de la EVZ