Războiul Coreii, Vietnamul, Afganistanul (pentru SUA după 2001 și pentru URSS 1979-1989) sunt câteva mostre ce ilustrează conceptul de război lung, așa cum e și cazul războiului din Orientul Mijlociu sau a celui dintre India și Pakistan, sau al recent-încheiatului război din Columbia. Astăzi, conflictul generat de agresiunea militară din Estul Ucrainei se cronicizează tot mai mult și devine un război lung, cu toate efectele unei confruntări îndelungate, în care mor zi de zi oameni, dar care a intrat în mersul și obișnuința cu viața de zi cu zi a Ucrainei și a lumii și amenință să devină chiar un „război uitat”.

În februarie anul viitor se împlinesc 4 ani de la anexarea Crimeii și agresiunea militară rusă din Estul Ucrainei. Rezultatul este peste 10.000 de morți între care 3.000 de civili, peste 1,7 milioane de refugiați interni de război, pentru 4,4 milioane de oameni afectați de ostilități, 3,8 milioane dintre ei reclamând intervenție și asistență de urgență. Și azi mor, în continuare, un om la 2-3 zile și unul e rănit zilnic. Războul merge înainte și-și reclamă victimele.


Ucraina devine un caz clasic, alături de Siria, în care nu numai că nu există un acord de pace, dar nici încetarea focului nu este respectată. Formatele paralele de soluționare a conflictelor – Minsk 2, Normandia, formatele SUA- Rusia, pe linia întâlnirilor și negocierilor Volker-Surkov, au o caracteristică clasică a conflictelor înghețate din spațiul post-sovietic, respectiv faptul că formatul de negociere nu controlează Comisiile Unificate de Control, respectiv structurile militare din teren, de format tripartit, în care statul suveran este însoțit de trupele separatiste (ruse și pro-ruse) și de Rusia însăși în acest format.

Deci conflictul din Ucraina are caracteristicile unui război lung, care tinde să devină un război uitat, la nivel internațional, un război de joasă intensitate în care mor oameni constant. Dacă Kievul a reușit ridicarea vizelor și Acordul de Asociere, inclusiv punerea în aplicare a Acordului de Liber Schimb extins și aprofundat (DCFTA) cu UE, în regiunile pseudo-republicilor populare Donetsk și Luhansk, 85% din populație visează la refacerea Uniunii Sovietice, potrivit datelor estimative existente pe teren.

E ciudat, pentru că în Estul Ucrainei există deja trupe de monitorizare și o misiune OSCE în acest sens, însă fără acces dincolo de linia de contact, spre est, până la frontiera oficială rusoucraineană. Chiar duminică misiunea OSCE nu a putut pătrunde dincolo de linia de demarcație ca să-și facă treaba, fiindu-i interzis accesul de către DNR – autoritățile ruse și pro-ruse din zona ocupată a Donetskului – și nu au putut verifica amplasamentul armelor grele, care ar trebui păstrate în depozite în profunzimea teritoriului și nu ar trebui utilizate la linia de contact. Mai mult, reluând o propunere ucraineană mai veche, Rusia a cerut trupe de menținere a păcii ONU, care să păzească misiunea OSCE, dar tot pe linia de contact, nu în interiorul teritoriului din Estul Ucrainei, aflat sub ocupație rusă, și nici la frontiera ruso-ucraineană aflată sub controlul pretinselor republici populare Donetsk și Luhansk.

Loading…

rootstireaActualitate/EsentialOpinii EVZ
Războiul Coreii, Vietnamul, Afganistanul (pentru SUA după 2001 și pentru URSS 1979-1989) sunt câteva mostre ce ilustrează conceptul de război lung, așa cum e și cazul războiului din Orientul Mijlociu sau a celui dintre India și Pakistan, sau al recent-încheiatului război din Columbia. Astăzi, conflictul generat de agresiunea militară...

Preluat de la EVZ