Pe 10 mai 2017, Mişcarea pentru Regat şi Coroană a înregistrat la Parchetul General  o sesizare prin care-i cere “să efectueze cercetarile necesare pentru stabilirea împrejurărilor concrete, pentru stabilirea făptuitorilor, a vinovăţiei, a răspunderii penale şi civile, după caz, şi a înlăturării consecinţelor decurgând din actele criminale care, dupa 06 martie 1945, au determinat răsturnarea ordinii constituţionale a ţării la data de 30 Decembrie 1947, determinând aservirea ţării unei puteri străine ostile şi Armatei URSS de ocupaţie, sub care s-a instaurat dictatura comunistă în România.


După 1989, despre întâmplările din urmă cu 70 de ani au depus mărturie mari personalităţi ale României, care arată că a fost vorba de acţiuni ale comuniştilor total lipsite de legitimitate şi criminale.

Mărturia lui Corneliu Coposu

La ordinul Moscovei, guvernul comunist al lui Petru Groza s-a prezentat la Palat şi, înarmaţi cu pistoale, l-au forţat pe Rege, prin şantaj şi ameninţare, să semneze actul de abdicare. I-au pus în vedere că, dacă refuză să semneze sub presiune acest act, peste o mie de studenţi arestaţi pentru manifestările lor anticomuniste şi promonarhiste, care erau ţinuţi ostatici, vor fi imediat împuşcaţi şi se va declanşa un război civil, pentru care răspunderea morală îi va reveni Regelui Mihai. În faţa acestei situaţii, pentru a evita vărsări de sînge şi sacrificarea ostaticilor selecţionaţi din vîrfurile elitei româneşti a studenţimii, Regele a semnat actul de abdicare. Odată cu abdicarea Regelui, adică la începutul anului 1948, drumul spre comunizarea României a fost deschis”,  spunea Corneliu Coposu, pe 20 august 1994, într-un interviu acordat istoricului Marius Oprea.

Explicaţiile lui Neagu Djuvara

La rândul său, Neagu Djuvara susţinea, într-un interviu acordat pentru filmul Dinastia. Ultimul rege. Abdicarea, difuzat pe 30 decembrie 2014 de TVR2: Dacă Regele Mihai murea la 30 decembrie 1947, România nu mai avea viitor!”.  Cu alt prilej, Djuvara explica:  “A afirma că abdicarea regelui Mihai în decembrie 1947 a fost un act de trădare e curată aberaţie. Tancurile sovietice înconjurau reşedinţa regelui şi Petru Groza, devenit instrumen­tul imbecil al poruncilor lui Stalin, ameninţa pe suveran că vor fi împuşcaţi tinerii susţinători ai lui care erau arestaţi. În asemenea postură, nu există altă ieşire, reprezentanţii Statelor Unite şi Marii Britanii fiind total neputincioşi în a-l susţine. Altă soluţie nu era şi regele îşi rezer­va dreptul să denunţe public, odată ajuns în Occident, violenţa ce i se făcuse, recuzând ast­fel abdicarea ce i se smulsese”.

Filmul evenimentelor făcut de Eleodor Focşeneanu

“GUVERNUL PETRU GROZA, O BANDĂ DE FALSIFICATORI. În dimineaţa zilei loviturii de stat a apărut Monitorul Oficial nr. 300 din 30 decembrie 1947, care nu cuprindea nici o lege şi nici un decret, ci numai decizii şi dispoziţii ministeriale. Cu o zi înainte, apăruse Monitorul Oficial nr. 299 din 29 decembrie 1947, care în afara decretelor regale falsificate de Bodnăraş pentru decapitarea armatei, nu cuprindea alte legi sau decrete. Dar în colecţiei există un Monitor Oficial nr. 299 bis, cu aceeaşi dată, 29 decembrie 1947. Luni, 29 decembrie 1947 nu se întâmplase nimic deosebit, ziua se scursese în cea mai deplină acalmie. Nimic nu justifica publicarea unui supliment la Monitorul Oficial curent. În schimb avea un volum enorm, 80 de pagini, 19 legi promulgate de rege şi 65 de decrete regale. Era un record absolut. În toată istoria constituţională a României nu apăruseră într-un singur Monitor Oficial atâtea legi şi decrete regale. 18 legi şi 50 de decrete regale au fost emise chiar în ziua publicării în Monitorul Oficial. Normal era să fie publicate în numărul curent 300/30 decembrie 1947, apărut a doua zi, care de altfel avea spaţiu suficient.

Apoi, aceste 68 de acte oficiale emise pe 29 decembrie 1947 apăreau semnate de Regele Mihai I şi contrasemnate de următorii miniştri Lucreţiu Pătrăşcanu (toate promulgările de legi !!!), Vasile Luca, Traian Săvulescu, Tudor Ionescu, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ştefan Voitec, N. Profiri, Teohari Georgescu, Stanciu Stoian, Ion Pas, Teodor Iordăchescu şi Romulus Zăroni, în total 12 miniştri. Se presupune că toţi au fost primiţi de rege în audienţă ! Această operaţiune ar fi durat foarte mult, iar tipărirea şi mai mult. Deoarece imprimarea s-ar fi făcut până noaptea târziu, se pune întrebarea de ce s-a complicat guvernul ca în aceeaşi seară să dea la tipar două Monitoare Oficiale, nr. 299 bis/29 decembrie şi nr. 300/30 decembrie 1947, de vreme ce amândouă ar fi urmat concomitent a doua zi, pe 30 decembrie 1947, când ar fi fost foarte simplu să apară unul singur ? Toate decretele regale au menţiunea Dat la Bucureşti, 29 decembrie 1947. De fapt, regele era la Sinaia. În seara zilei de 29 decembrie, Petru Groza a telefonat la Sinaia mareşalului Palatului, Dimitrie Negel, pentru a solicita regelui Mihai I să vină la Bucureşti a doua zi, adică pe 30 decembrie 1947, pentru a discuta o chestiune de familie.

Întoarcerea regelui în ţară i-a obligat pe membrii guvernului Groza nu numai să abandoneze planul comod de instaurare a republicii populare, dar şi să caute o rezolvare la fel de urgentă unei probleme legislative pe care o scăpaseră din vedere. În timpul absenţei regelui, lunile noiembrie şi decembrie 1947, Adunarea Deputaţilor a adoptat mai multe legi, iar guvernul a luat unele măsuri, în baza abilitării pe care i-o dăduse suveranul, înainte de plecare, “sub rezerva sancţiunii Noastre ulterioare ”. Nici unele nu primise sancţiunea regală la data abdicării regelui. Proclamarea RPR surprinsese pe membrii guvernului cu toate actele în sertarele birourilor. Regele abdicase, iar Constituţia din 1 iulie 1866, revizuită la 29 martie 1929 fusese abrogată. Absenţa juristului Lucreţiu Pătrăşcanu şi-a spus cuvântul.

Decretul 3 din 8 ianuarie 1948 enumeră atribuţiile Prezidiuului RPR, dar la data de 30 decembrie nu exista nici un text legal în vigoare care să prevadă cine promulga legile. Nu s-a dorit o sesiune extraordinară, complicaţie juridică şi recunoaştere a greşelii.. Şi atunci , pe 5 ianuarie 1948 a fost tipărit un Monitor special care purta data de 29 decembrie şi care a fost numerotat într-un mod special, adică toate paginile aveau un număr de genul 11.372/x. Şi la numărătoarea legilor au apărut bis-uri pentru a respecta aparenţa cronologică.

TOTUŞI, CE ASCUNDEAU ARHIVELE SECRETE ?

Iniţial era desemnat Dej ca preşedinte al Consiliului de miniştri, dar total nepregătit în relaţiile de protocol, jucase un rol secundar în timpul audienţei la rege. Comuniştii şi-au dat seama că mai aveau nevoie de acest politician versat şi lipsit de scrupule (Pătrăşcanu-n.red.), amânând această mişcare pentru mai târziu – 2 iunie 1952.  Deci nu a fost voinţa poporului român, ci un complot al Uniunii Sovietice şi executat de partid. A fost îndeplinirea angajamentului  luat de Gheorghe Gheorghiu Dej la consfătuirea de înfiinţare a Kominformului”, scrie Eleodor Focşeneanu, primul avocat al Regelui Mihai de după 1990, în lucrarea “Două săptămâni dramatice din istoria României (17-30 decembrie 1947”.

29 decembrie 1947, Bucureşti: Plan de măsuri adoptat de Comitetul Central al Partidului Comunist Român privind înlăturarea monarhiei şi proclamarea Republicii (Arhivele Naţionale Istorice Centrale, Arhiva C.C. al PCR, fond 103, dosar 488/1947, f. 5-6, apud Ioan Scurtu, România. Viaţa politică în documente, Arhivele Statului din România, Bucureşti, 1991, vol. III. 1947, pp. 288-289):


SESIZAREA Parchetului General din 10 mai 2017 (INTEGRALĂ)

Catre Ministerul Public – Domnului Augustin Lazar Procuror General al Romaniei

Domnule Procuror General,

Subscrisa, Miscarea pentru Regat si Coroana, persoana juridica romana de drept privat constituita potrivit hotararii Tribunalului Bucuresti, Decizia Civila nr. 2584  sin 22.06.2016, avand sediul   in Bucuresti, CUI 36697325/2016, inscrisa in registrul special sub nr.98/19.09.2016, in nume propriu si in numele semnatarilor care au aderat la prezentul demers judiciar, formulam prezenta  

SESIZARE

prin care Ministerul Public este investit sa efectueze cercetarile necesare pentru stabilirea pe deplin a imprejurarilor concrete descrise in continuare, pentru stabilirea faptuitorilor, a vinovatiei, a raspunderii penale si civile, dupa caz, si a inlaturarii consecintelor decurgand din actele criminale care, dupa 06 martie 1945, au determinat rasturnarea ordinii constitutionale a tarii la data de 30 Decembrie 1947, determinand aservirea tarii unei puteri straine ostile si Armatei URSS de ocupatie, sub care s-a instaurat dictatura comunista in Romania.

SCURT ISTORIC, INTRODUCERE. Evenimentele revolutionare din Decembrie 1989 au facut posibila nu doar inlaturarea de la putere a lui Ceausescu si a nomenclaturii partidului comunist ci si restaurarea statului de drept in Romania.  Dezmembrarea URSS in anul 1991 a plasat definitiv Romania pe orbita europeana, desi se semnase un tratat in acelasi an cu URSS, Romania fiind privita ca stat-satelit al acesteia.

In anul 1994, Romania a aderat si a ratificat Conventia Europeana a Drepturilor Omului – Conventia EDO. Ulterior a inceput integrarea in structurile politice si de aparare euro-atlantice, printr-un parteneriat cu SUA si tarile vest-europene.

In anul 2004 Romania a fost admisa in NATO. In anul 2007, Romania a semnat Tratatul UE si devenit membru al Uniunii Europene, in arhitectura careia dreptul comunitar este de directa si imediata aplicare; Carta drepturilor fundamentale in UE este un document cu forta juridica, cu directa si imediata aplicare.

Totodata:

Parlamentul Romaniei, prin declaratia legii nr.187/1999, a stabilit ca “Puterea comunista instaurata in Romania incepand cu data de 6 martie 1945 a exercitat, in special prin organele securitatii statului, ca politie politica, o permanenta teroare impotriva cetatenilor tarii, drepturilor si libertatilor lor fundamentale…”

Raportul Final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România este un document oficial care constata dimensiunea infractiunilor, violarea sistematica a drepturilor omului, instaurarea dictaturii comuniste si a unui lung cortegiu de crime.    

Astfel, prin Raport si declaratie solemna, chiar si de la cel mai inalt nivel al puterii executive exercitate in fapt dupa 1947  (prezidiu RSR intitulat dupa 1990 Presedintele Romaniei, in mesajul magistral rostit in cadrul oficial in fata Camerelor reunite ale Parlamentului Romaniei, la 18 Decembrie 2006, se recunoaste:

“Condamnând acest regim, statul democratic român condamnă instrumentele acestuia, în primul rând Partidul Comunist Român şi Securitatea. Vreau să fiu bine înţeles. Nu mă refer nicio clipă la marea masă a membrilor de partid, a căror unică activitate era să-şi achite cotizaţia şi să participe lunar la şedinţe golite de orice conţinut. Mă refer la instituţia “partidului conducător”, deci la aparatul care a făcut posibil regimul totalitar comunist.

În cazul Securităţii, a fost vorba de o instituţie esenţială în susţinerea statului totalitar comunist, ilegitim şi criminal.

În numele statului român, îmi exprim regretul şi compasiunea pentru victimele dictaturii comuniste. În numele statului român, cer scuze celor care au suferit, familiilor lor, tuturor celor care, într-un fel sau altul, şi-au văzut destinele ruinate de abuzurile dictaturii.”

Persoanele vatamate care sustin acest demers sunt persoane carora de la cel mai inalt nivel de reprezentare executiva in Statul Roman, le-a fost recunoscut  oficial, in cadrul solemn in faa Camerelor Reunite ale Parlamentului Romaniei, prejudiciul suferit si li s-a cerut scuze in numele Statului Roman.

Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (2010/C 83/02) – publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene http://eur-lex.europa .eu/LexUriServ/LexUriServ.do? uri=OJ:C:2010:083:0389:0403: ro:PDF,  in TITLUL VI consacrat JUSTIȚIEI, la Articolul 47 statueaza Cetateanului European Dreptul la un proces echitabil si la o cale de atac eficientă:

<>

Orice restrangere a posibilitatii unei persoane de a-si clarifica situatia civila si penala, de a se stabili adevarul cu privire la o afacere judiciara penala sau civila determina o incalcare a dreptului comunitar, fata de care un Judecator nu poate ramane pasiv, indiferent.

Astfel, interpretarea dispozitilor din Codul de Procedura Penala al Romaniei trebuie facuta prin prisma Conventiei Europene a Drepturilor Omului si a Cartei DFUE, fara a exclude – din motive politice sau partizane – posibilitatea de revizuire a unor hotarari de condamnare pentru motive politice. Autoritatile judiciare nationale sunt chemate sa faca dreptate, aplicand in mod just legea nationala, Conventia EDO si Carta DFUE,

Totodata, Parlamentul Romaniei a adoptat Legea nr. 103/2015 pentru declararea zilei de 10 Mai ca zi de sarbatoare nationala, care dispune la art.1 ca Ziua de 10 Mai va fi sarbatorita in fiecare an ca sarbatoare nationala, demonstrand o data in plus rolul Monarhiei si impactul in plan public derivand din legitimitatea acesteia in Romania, asa cum rezulta si din Expunerea de motive formulata de initiatorii propunerii legislative devenite lege, care denota si raportarea/intentia legiuitorului:

​In prezent, constatam ca autoritatile judiciare nu mai spun ca au vreo piedica si procedeaza la punerea sub acuzare pentru crime împotriva umanității a mai multora dintre promotorii regimului comunist, criminal,  degradant, inuman care a dus tara la dezastru, dosarele Vișinescu, Ficior, Ursu, Revoluției din Decembrie 1989, evenimentelor 13-15 iunie 1990  fiind cateva exemple relevante ….

​Vazand si recentele declaratii ale Procurorului General al Romaniei prin care Ministerul Public este hotarat sa apere principiul legalitatii si statul de drept in tara noastra, in concordanta cu instrumentele juridice internationale ratificate de Romania si cu valorile euro-atlantice asumate la aderare,​

​Daca Ministerul Public nu mai este impiedicat sa actioneze, urmează ca Justiția, pornind de la sesizarile incepand cu anul 1990 ale fostilor detinuti politic sub regimul comunist – grație hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului, în urma plângerilor victimelor inițiate de o cunoscuta organizație non-guvernamentală Asociatia “21 Decembrie 1989” – să dea curs analizei regimului criminal, ale cărui acte trebuie să înceteze a mai produce efecte!

​In acest context se impune deschiderea unui dosar în Justiție cu privire la cercetarea actelor și faptelor comise la 30 Decembrie 1947, ca parte a atacului generalizat și sistematic asupra instituțiilor statului, împotriva drepturilor fundamentale ale omului, declanșat de structurile militare și paramilitare care au răsturnat ordinea constituțională în Regatul României și au capturat Statul Român până în Decembrie 1989 – Iunie 1990 ….

Apreciem ca sesizare penală ar putea determina restabilirea ordinii legale și constituționale legitime, după atacurile generalizate și sistematice asupra instituțiilor democratice și a drepturilor fundamentale ale omului, care  au fost constatate si descrise in precedent nu numai prin hotarari ale Curtii Europene a Drepturilor Omului ci si prin hotarari judecatoresti definitive pronuntate sau confirmate de Inalta Curte de Casatie si Justitie a Romaniei atat in cazurile Visinescu si Ficior cat si in cazurile redeschiderii dosarelor privind Revolutia din Decembrie 1989 si Evenimentele din 13-15 Iunie 1990 generate de hotararile CEDO (mentionate infra si supra) in urma demersurilor externe ale Asociatiei 21 Decembrie 1989.

​Apreciem că, in conditiile in care institutiile judiciare ale Romaniei proclama ca functioneaza potrivit principiilor statului de drept si democratic, in conformitate cu ordinea de drept din Uniunea Europeana,  o sesizare penală investeste Ministerul Public in acest sens, desi asteptam sa se fi sesizat din oficiu.

http://stiri-zilnic.ro/wp-content/uploads/2017/12/1-plan-turarea-monarhiei-11.jpghttp://stiri-zilnic.ro/wp-content/uploads/2017/12/1-plan-turarea-monarhiei-11-300x300.jpgrootstireaActualitate/EsentialEVZ Special
Pe 10 mai 2017, Mişcarea pentru Regat şi Coroană a înregistrat la Parchetul General  o sesizare prin care-i cere “să efectueze cercetarile necesare pentru stabilirea împrejurărilor concrete, pentru stabilirea făptuitorilor, a vinovăţiei, a răspunderii penale şi civile, după caz, şi a înlăturării consecinţelor decurgând din actele criminale care, dupa...

Preluat de la EVZ