Potrivit strategiei, SUA consideră esențiale atacurile la adresa intereselor sale fundamentale sau subminarea acestor interese. Iar obiectivul său principal este să gestioneze și să îndiguiască provocări și amenințări la nivel global, iar aceste obiective să le atingă cu mai puțină participare militară directă, folosind instrumente mai subtile, respectiv manipularea de la distanță, utilizarea avantajelor istorice, folosirea puterii economice și a celei navale fără egal, utilizarea rețelei de relații cu aliați și parteneri în domeniul securității, la nivel global.

Preocuparea majoră este cea a rivalităților apărute din partea Rusiei și a Chinei, cu precădere amestecarea Rusiei în spațiile de operațiuni teroriste sau în conflicte pentru a submina pacea, nu neapărat pentru a se implica direct în conflict, dar pentru a dirija și manipula derularea și modalitățile de organizare a păcii pentru câștig propriu sau măcar pentru subminarea intereselor americane și occidentale.

„Provocarea principală la adresa prosperității și securității Statelor Unite este reapariția competiției strategice pe termen lung cu puterile revizioniste. Devine din ce în ce mai clar că China and Russia (în această ordine – n.n.) doresc să reașeze lumea potrivit modelului lor autoritarist dorind să dobândească autoritatea de veto asupra deciziilor economice, diplomatice și de securitate ale națiunilor.

Competițiile strategice pe termen lung cu China și Rusia sunt principalele poriorități ale Departamentului (Pentagonul, Ministerul American al Apărării) și necesită creșterea investițiilor și durabilitatea lor, din cauza magnitudinii amenințărilor pe care le pun la adresa securității și prosperității SUA, azi, și a potențialului acestor amenințări de a crește în viitor”, se arată în document.

Problema statelor nefrecventabile precum Iranul și Coreea de Nord rămâne una acută, deoarece aici se poate manifesta prima intervenție directă a SUA tocmai pentru a marca eliminarea amenințării nucleare și balistice directe la adresa teritoriului și a cetățenilor americani, chiar dacă prin confruntarea Rusiei și Chinei, care îi acordă asistență, nișe de ocolire a embargoului și transfer tehnologic pentru a atinge postura nucleară, în cazul Coreii de Nord, sau contracararea ambițiilor regionale ale Iranului în Orientul Mijlociu, cu riscul de a contracara aici implicarea Rusiei de partea Iranului.

Ordinea nu e deloc întâmplătoare, China și nu Rusia având intenția și capacitatea, în curând și capabilitățile militare – a ajuns la al treilea portavion – de a concura economic și militar și de a înlocui SUA la nivel global, dar nu și în materie de responsabilitate.

De altfel, la capitolul amenințărilor de natură economică, SUA au relevat și sancționat recent coruperea guvernelor africane de către investitori chinezi, situația pe continentul negru fiind critică, din punctul acesta de vedere: nici un investitor occidental, dacă și-ar dori-o, nu are posibilitatea de a concura firmele chineze, care plătesc mita cu valiza chiar în sediul ONU, pentru liderii statelor africane vizate pentru a obține avantaje, pe care, altfel, companiile americane și europene nu le-ar putea avea din cauza legilor draconice privind investițiile peste hotare.

Aici Pentagonul nu are multe de făcut, e treaba Departamentului Comerțului și a Trezoreriei americane. În schimb, obiectivele de natură militară rămân menținerea avantajului tehnologic militar american – mai important chiar decât creșterea capabilităților și a personalului Armatei SUA – și păstrarea poziției militare dominante la nivel mondial, capacitatea atingerii țintelor în orice loc și accesului la resurse. Potrivit Strategiei, viitorul războiului este influențat tot mai mult de dimensiunile spațială și cibernetică, iar prin avansul chinez și rus, avantajul desfășurărilor geografice și de capabilități s-ar putea reduce sau ar putea conta mai puțin.

De altfel, China și Rusia urmăresc să crească tot mai mult, până la insuportabil, costurile intervenției SUA în zonele pe care le consideră sfere de influență proprie. În paralel, ambele încearcă să atingă o formă de paritate cu SUA pe diferite nișe de forțe convenționale.

Iranul, Coreea de Nord și Daesh au capabilități cibernetice, însă sunt departe de nivelul de ambiție și capabilitățile Chinei și Rusiei, de unde ierarhia noii Strategii Naționale de Apărare a SUA, unde alianța cu Japonia, India și Australia contează pentru menținerea dominației în India-Pacific.

Tag-uri:
surpriza, strategia nationala, SUA, Pulsul planetei, Iulian Chifu, Chifu EVZ, armata, Rusia, China

http://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2018/02/button-share-1037.pnghttp://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2018/02/button-share-1037-300x37.pngrootstireaActualitate/EsentialOpinii EVZ
Potrivit strategiei, SUA consideră esențiale atacurile la adresa intereselor sale fundamentale sau subminarea acestor interese. Iar obiectivul său principal este să gestioneze și să îndiguiască provocări și amenințări la nivel global, iar aceste obiective să le atingă cu mai puțină participare militară directă, folosind instrumente mai subtile, respectiv manipularea...

Preluat de la EVZ