N-a reușit decît să coboare presa și mai jos decît se afla pînă acum prin implicarea de chibiț în chelfăneala politică din România, o premieră nenorocită în istoria postdecembristă. Dacă Opoziția ar avea o minimă inteligență politică ar protesta la CNA împotriva unor astfel de derapaje inadmisibile.

Realitatea tv a deschis drumul diversiunilor regizate de presa adversară în fața sălilor în care se desfășoară acțiuni ținînd strict de viața internă a unui partid. Azi a fost PSD.

Mîine poate fi PNL sau PMP sau chiar USR. Dacă n-aș ști cine finanțează Realitatea tv aș crede că scandalul a fost plătit de Liviu Dragnea. Asta pentru că el a servit din plin președintelui PSD:

> L-a victimizat din nou în fața propriului electorat și chiar a electoratului neutru, pentru că orice om minim educat n-a putut decît să se întrebe: Ce au Ăștia cu Liviu Dragnea de au ajuns să pună la cale un tărăboi de țațe în fața sălii unde PSD își ținea Congresul?

> A abătut în mod diversionist atenția de la lucrurile grave, unele chiar aberante, petrecute la Congres în cinstea intereselor personale ale lui Liviu Dragnea. De pe rafturile care găzduiesc lucrări despre Istoria comunismului în România, din biblioteca de acasă, am luat la întîmplare unul dintre volumele tipărite după ţinerea unui Congres al PCR

. L-am nimerit pe cel intitulat Congresul al XI-lea al Partidului Comunist Român – 25-28 noiembrie 1974 – apărut la Editura Politică (Mămăica Editurii Humanitas de azi) în 1975.

Repet ce-am mai spus şi am mai scris. Din punctul de vedere al procedurilor, obligatoriu a fi respectate de un partid, PCR nu diferea cu nimic de un partid din România democrată.

Şi PCR şi partidele de azi – PSD, PNL, PMP, ALDE (peste USR trec, acesta nu e partid, e o născocire artificială, ca și Digi tv în presă a sergenților majori mesianici) au avut şi au: Congrese, organisme de conducere colectivă, lideri (la PCR, secretarul general, la PSD, PNL, preşedintele partidului), oficioase (Scînteia, siteuri), alegeri ale organelor de conducere, primiri, excluderi, promovări şi căderi. Oricît ar părea de ciudat, şi PCR avea, ca şi partidele de azi, un grup parlamentar.

La PCR, grupul deţinea majoritatea (nu unanimitatea, deoarece PCR se prezenta drept liderul unei Coaliţii – Frontul Unităţii Socialiste – alcătuit şi din diferite organizaţii de masă, un fel de ONG-uri din postdecembrism.

În aceste condiţii, nu greşesc raportînd Congresul PSD de sîmbătă, 10 martie 2018, la unul din Congresele PCR: Congresul al XI-lea al PCR din 25-28 noiembrie 1974. Mai ales că, din start, cele două partide îşi dezvăluie cîteva note comune esenţiale:

1) Sînt amîndouă partide în care alegerile pentru organismele de conducere sînt o comedie ieftină. În realitate, membrii organismelor de conducere la nivel central sînt desemnaţi de liderul Partidului.

2) Aşa-zisul vot din Congres, de la finele Congresului – nu face altceva decît să dea faţadă democratică unor decizii luate cu mult înainte.

3) Amîndouă partidele au Congrese la care vin mii de delegaţi din ţară, fără a se gîndi o clipă că vin la un forum de dezbateri ale problemelor partidului şi ale ţării şi la un moment de alegeri la care votul lor contează.

4) Ca şi la congresul PCR, la Congresul PSD, delegaţii, în majoritatea lor zdrobitoare persoane cu importante funcţii administrative, sînt în sală pe post de dulapuri. Stau, se fac că ascultă, sar în sus şi aplaudă cînd trebuie. Singura lor trăire e aşteptarea pauzei în care vor putea năvăli la bufet, iar singura întrebare nu e Încotro merge dracului partidul ăsta?, ci De ce dracu ţine aşa de mult Congresul ăsta? Nu de alta, dar vrem să ajungem și în Oraș, să cumpărăm ceva de pe lista cu care am venit la Bucureşti.

5) În ultimul rînd – deşi ar trebui să fie primul – şi PCR şi PSD se reduc la o maşinărie la butoanele căreia se află un om. Un singur om. Restul – Congres, organisme colective de conducere – sînt poveşti cu zîne. Singurul care contează e liderul Partidului: Tovarăşul, Bossul, Şeful. La PCR, Nicolae Ceauşescu. La PSD, Liviu Dragnea.

Parvenirea şi rămînerea în fruntea partidului se numărau printre priorităţile lui Nicolae Ceauşescu. Pentru a ajunge prim-secretar, Nicolae Ceauşescu și-a lucrat din greu contracandidaţii. Ca să supravieţuiască în fruntea Partidului, Nicolae Ceauşescu a purces la o mie şi una de scamatorii:

A modificat statutul, astfel încît Secretarul general să fie ales de congres, a impus principiul rotirii cadrelor, a născocit Codul eticii şi echităţii socialiste, arma teribilă cu care au fost înlăturaţi mulţi concurenţi, ceva în genul Luptei anticorupție de azi, şi-a adus în jur doar activişti uşor de controlat sau mediocri, astfel încît să nu-i dea bătăi de cap.

Diferă Liviu Dragnea de secretarul general al PCR, în materie de bătălie pentru parvenirea şi supravieţuirea la putere? Nicolae Ceauşescu a ajuns Şeful Partidului intrîndu-i pe sub piele lui Gheorghiu Dej. Liviu Dragnea a ajuns preşedintele PSD dîndu-se bine pe lîngă Victor Ponta.

Tag-uri:
Liviu Dragnea, confirmare, functie, presedinte, PSD, Congres, Romania lui Cristoiu, Ion Cristoiu, Cristoiu EVZ


http://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2018/03/button-share-155.pnghttp://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2018/03/button-share-155-300x37.pngrootstireaActualitate/EsentialOpinii EVZ
N-a reușit decît să coboare presa și mai jos decît se afla pînă acum prin implicarea de chibiț în chelfăneala politică din România, o premieră nenorocită în istoria postdecembristă. Dacă Opoziția ar avea o minimă inteligență politică ar protesta la CNA împotriva unor astfel de derapaje inadmisibile. Realitatea tv a...

Preluat de la EVZ