La Zürich, la Cabaret Voltaire, i-a fost aproape şi Marcel Iancu, arhitect şi pictor major. Victor Brauner e unul dintre cei mai importanţi pictori suprarealişti, poate chiar cel mai interesant din generaţia a doua, împreună cu Oscar Dominguez, cel care i-a scos un ochi. Eugen Ionescu, pe urmele lui Caragiale, Urmuz şi Cugler, e un imens autor al absurdului în teatru.

Dar pe lângă aceste mari nume mai sunt sute de artişti români de avangardă, dadaişti, suprarealişti, revoluţionari de toate orientările până la „lettristul” tardiv Isidor Isou de la Paris. Să-i amintim în devălmăşie pe câţiva : Jacques Hérold, Sandu Darie (în Cuba), Hans Mattis-Teutsch la Der Sturm (în Germania), unde a expus alături de floarea cea vestită a artei înnoitoare germane; la fel, H.M. Maxy, cu studii la Berlin, în atelierul unui alt mare pictor român, Arthur Segal, a expus şi el la Der Sturm în 1924, Corneliu Michăilescu, cu experienţa avangardei italiene însuşite, Samuel Flexor (născut în Basarabia, afirmat la Paris şi, mai ales, în Brazilia, unde azi e pictor de muzeu), Benjamin Fondane (Fundoianu), Ilarie Voronca, Ion Vinea, Ionathan X. Uranus (Marcel Avramescu), Saşa Pană, Ştefan Roll, Hedda Sterne (la New York), ca şi soţul ei, celebrul grafician de la New Yorker, Saul Steinberg, şi el de origine română, cu studii în Italia.

Mulţi dintre ei erau evrei. România a avut, până la al doilea război mondial, una dintre cele mai întinse minorităţi evreieşti din Europa. Prin avangarde, prin mişcările politice şi culturale de stânga, acei artişti şi scriitori răspundeau defensiv sau ofensiv fascismului, legionarismului românesc (Corneliu Zelea Codreanu, Horia Sima), naţionalismelor exacerbate, dezlănţuite în toată Europa la acea vreme. Cei mai mulţi s-au manifestat spre maturitate altundeva decât în ţara lor de origine, România.

Am făcut acest tablou sumar al avangardelor româneşti din secolul XX pentru a ajunge la situaţia „dadaistă”, „suprarealistă”, „absurdă” la care ne uităm destul de neputincioşi astăzi la noi. La sfârşitul acestei săptămâni are loc un congres al celui mai mare partid din România, partid de guvernământ, PSD, partid pretins social democrat, de stânga, dar care bate „dadaist” la porţile grupului conservator din „suprarealista” Uniune Europeană.

Grupul conservator de la Bruxelles e condus de marele Partid Conservator britanic, care tocmai se pregăteşte să părăsească Parlamentul European şi UE. A mai făcut-o şi Traian Băsescu, când a virat PD-ul peste noapte de la stânga la dreapta, de ce nu ar vira şi PSD-ul de la stânga la foarte dreapta de azi pe mâine ? De altfel, toate etichetele grupărilor din Parlamentul European sunt destul de absurdiste.

Realitatea politică de la Bucureşti este şi suprarealistă, şi absurdă. Congresul PSD se desfăşoară în condiţiile în care postul liderului, al preşedintelui acestuia, Liviu Dragnea, încă un Ceauşescu de carton sau o reîncarnare a mai recentului Traian Băsescu, nu se pune la bătaie.

Tot spectacolul e regizat în favoarea acestui baron local penal şi corupt (condamnat deja, fie şi contestabil, şi cu alte dosare grele şi reale, aflate însă etern în lucru…), de Teleorman, de Alexandria, care a devenit şi baronul absolut al României, cu sediul în Bucureşti, Şoseaua Kiseleff, cu prim-ministru din Videle, pentru că Videle e mai mic decât Alexandria în baronatul Teleorman. Apucăturile lui sunt tot cele pe care le avea pe când conducea discreţionar Teleormanul.

Pentru că nu-l duce mai mult nici cultura în general şi nici cea politică în particular, nici viziunea istorică, iar proiectul său, faimosul său „program de guvernare”, apare după doar un an la putere ca fiind unul dadaist, suprarealist şi absurd.

Singura idee nouă pe care o are noul dictator de operetă de la Bucureşti este „promovarea femeii”. O idee care ar fi putut fi din avangardă dacă nu ar fi copiată la ştanţă după anteriorul dictator, „dadaistul” Traian Băsescu. Care a înţeles, ajutat de câţiva „consilieri” paraleli, securişti de vârsta a treia, foarte probabil aceiaşi care îl „consiliază” azi pe Dragnea, că bietele femei politice române sunt mai uşor de manevrat şi manipulat.

În varianta Băsescu, am avut parte de Elena Udrea, Mioara Mantale, Roberta Anastase, Monica Macovei, Laura Codruţa Kövesi, Livia Stanciu, Monica Iacob-Ridzi, Crinuţa Dumitrean, Ana Maria Pătru, Alina Bica, Adriana Săftoiu etc. Unele femei din team-ul politic al lui Băsescu au ajuns deja în puşcărie, altele vor ajunge cândva sau au fugit în Costa Rica.

Opiniile exprimate de invitații EVZ aparțin autorilor și nu reprezintă punctul de vedere al publicației

Tag-uri:
dadaism, suprarealism, absurd


http://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2018/03/button-share-106.pnghttp://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2018/03/button-share-106-300x37.pngrootstireaActualitate/EsentialInvitaţii evz
La Zürich, la Cabaret Voltaire, i-a fost aproape şi Marcel Iancu, arhitect şi pictor major. Victor Brauner e unul dintre cei mai importanţi pictori suprarealişti, poate chiar cel mai interesant din generaţia a doua, împreună cu Oscar Dominguez, cel care i-a scos un ochi. Eugen Ionescu, pe urmele lui...

Preluat de la EVZ