Asemănările sunt multe: imaginea bieților membri de partid puși să stea afară ca să ocupe curtea Sălii Palatului pentru a nu permite prezența protestatarilor vs. aplaudacii aduși cu autocarele, unii plătiți cu 100 de lei, pe Arena Națională, amprenta personală: Ponta și-a făcut lansarea la prezidențiale de ziua lui, Dragnea și-a pus iubita în primul rând ca să-și arate virilitatea, comparațiile justificate cu Epoca de Aur ale comentatorilor politici ale ambelor evenimente, dar mai ales discursul naționalist.

În 2014, Ponta își încheia discursul cu un citat dintr-un cântec al lui Tudor Gheorghe: „Aici este ţara mea şi neamul meu cel românesc/ Aici eu să mor aş vrea, aici vreau eu să trăiesc”. De fapt, discursul naționalist a fost o constantă pregnantă a alegerilor din 2014, afișat în toată splendoarea lui prin exprimarea frustă a Gabrielei Firea cu Iohannis, neamțul, nu românul, care nu e în stare să facă copii și de asta nu e bun de președinte. Cu ce ne anunță că se ocupă Dragnea, mai nou? Cu o lege a defăimării și nu cu orice lege a defăimării, ci împotriva unor persoane „gen Monica Macovei şi alţi europarlamentari care mint despre propria ţară”, astfel încât „statul român să corecteze aceste lucruri”.

Teoretic, noutatea în comunicarea publică politică este reprezentată de celebrul concept amuzant pentru non-pesediști și non- electoratul PSD din țara asta, intitulat „statul paralel”. Dar și acesta nu e altceva decât o formă adaptată a „Regimului Băsescu”( a se citi cu vocea lui Victor Ponta sau, mai bine, Mihai Gâdea) . „Cei care au făcut României rău, şi românilor, vreau să plătească. (…)Am arătat că pot să duc un război neîncetat împotriva unui regim pe care l-am considerat împotriva României”, spunea, în 2014, pe Arena Națională, Victor Ponta. E un concept de bază în marketingul politic, un partid trebuie să creeze un dușman pentru a mobiliza electoratul: în 2014 era regimul Băsescu, în 2018 și 2019 va fi „statul paralel”.

Și pun pariu că la anul, din motivele enumerate mai sus, strategia asta va funcționa fix împotriva PSD. Exact ca în 2014.

PS: Iar „unitatea de monolit”(detest expresia asta) cu care se laudă PSD este o falsă iluzie. Un exemplu care a consemnat o decizie importantă, de cealaltă parte a baricadei: la finalul lui februarie 2014, aproape în unanimitate, cu 187 de voturi pentru, 6 împotrivă și 2 abțineri, PNL părea că se încolonează în spatele lui Crin Antonescu și a votat ruperea USL. La nici două luni după, Crin Antonescu era istorie: pierdea partidul și candidatura pentru funcția de președinte al PNL.

Opiniile exprimate de invitații EVZ aparțin autorilor și nu reprezintă punctul de vedere al publicației

Tag-uri:
psd, dragnea, ponta, andreea, udrea


http://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2018/03/button-share-339.pnghttp://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2018/03/button-share-339-300x37.pngrootstireaActualitate/EsentialInvitaţii evz
Asemănările sunt multe: imaginea bieților membri de partid puși să stea afară ca să ocupe curtea Sălii Palatului pentru a nu permite prezența protestatarilor vs. aplaudacii aduși cu autocarele, unii plătiți cu 100 de lei, pe Arena Națională, amprenta personală: Ponta și-a făcut lansarea la prezidențiale de ziua lui,...

Preluat de la EVZ