În 1997, Dumitru Radu Popa i-a încântat pe cunoscători cu volumul de proză scurtă „Panic syndrom!” În cuprinsul lui elementul de atracţie îl constituie recitalul de ironie al naratorului pe tema snobismului intelectualului new-yorkez, care nu face un pas fără să consulte un psihiatru.

Următoarele cărți ale lui Dumitru Radu Popa ilustrează și mai bine farmecul scrisului său. Este vorba, în primul rând, de romanul „Traversând Washington Square”, l999. Personajul-narator este un român stabilit la New York, Vlad, prizonier al unei existenţe zilnice previzibile. Dimineaţa, după ce se desparte de soţia lui, Sofia, el se duce fără excepţie la Universitate, unde îşi câştigă existenţa ca profesor. Pe acest traseu, singurul spaţiu care îi oferă şansa unei evadări este Washington Square, un mic parc din New York, cu arbori bătrâni şi veveriţe.

Parcul – după cum aminteşte Dumitru Radu Popa însuşi, spre sfârşitul cărţii, într-una din numeroasele şi seducătoarele sale digresiuni – l-a mai inspirat şi pe Henry James, care i-a dedicat un roman, intitulat chiar „Washington Square”. Acelaşi spaţiu a devenit notoriu, intrând în efemera mitologie a cinefililor americani, datorită şi filmului „Desculţ în parc”, cu Robert Redford şi Jane Fonda. Românul, în care scriitorul se proiectează probabil pe sine şi căruia îi transferă, în orice caz, o mare parte din obsesiile şi reveriile sale, ştie să se bucure de ieftina ocazie pe care i-o oferă destinul. Un american ar fi avut nevoie de o junglă, de un helicopter şi de o puşcă de vânătoare cu laser ca să fugă de viaţa anostă de fiecare zi. Personajul lui Dumitru Radu Popa se mulţumeşte cu un parc public, aflat la dispoziţia oricui.

Merită citit cu atenție și romanul de dragoste, Gluga suedeză, datând tot din 1997. În acest roman autorul o aduce în prim-plan, ca parteneră a personajului-narator, pe Linda Magnusson, o americancă de origine suedeză, care, în pat, obişnuieşte să se instaleze deasupra bărbatului, ca pe un aparat pentru gimnastică aerobică, şi să-l îmbrace în părul ei blond. Autorul numeşte „gluga suedeză” această situaţie şi în continuare recurge la enigmatica sintagmă ori de câte ori trebuie să numească actul sexual. Este modul său de a fi pudic, dar şi de a sugera o comedie a pudorii, generată de impudoarea de fond a femeii, care înţelege dragostea ca pe un sport.

Am putea și noi, românii din România, să preluăm această formulă. Îmi și închipui un bărbat care ar întreba-o pe o femeie: „Poți să- mi oferi o glugă suedeză?” iar dacă ea ar răspunde „Nu” ar însemna pur și simplu că nu l-a citit pe Dumitru Radu Popa, ceea ce e cam rușinos.

Opiniile exprimate de invitații EVZ aparțin autorilor și nu reprezintă punctul de vedere al publicației

Tag-uri:
new york, scriitor, roman


http://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2018/03/button-share-724.pnghttp://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2018/03/button-share-724-300x37.pngrootstireaActualitate/EsentialInvitaţii evz
În 1997, Dumitru Radu Popa i-a încântat pe cunoscători cu volumul de proză scurtă „Panic syndrom!” În cuprinsul lui elementul de atracţie îl constituie recitalul de ironie al naratorului pe tema snobismului intelectualului new-yorkez, care nu face un pas fără să consulte un psihiatru. Următoarele cărți ale lui Dumitru Radu...

Preluat de la EVZ