Că, așa cum se vede din declarațiile recente ale lui Teodor Meleșcanu, Guvernul dă înapoi (PSD n-a realizat pînă acum un adevăr: prezența lui Teodor Meleșcanu în fruntea unuia dintre cele mai importante ministere ale Guvernării înseamnă dezastrul politicii externe a Coaliției, o bătaie de joc la adresa votului dat de electorat în decembrie 2016?) e o altă poveste. O poveste despre cea mai proastă guvernare PSD din epoca postdecembristă, la finele căreia, dacă nu se reformează, PSD riscă să se facă țăndări. Mi-am justificat astfel poziția oarecum surprinzătoare într-un comentariu postat pe cristoiublog.ro în 3 aprilie 2018 sub titlul România va rata ocazia de a ieși din politica externă gen Nu îndrăznim nimic pînă nu întrebăm dacă avem voie să îndrăznim:

„Așa cum s-a văzut dintr-un text publicat de mine anterior, am salutat anunțul în perspectiva transformării sale într-o decizie răsunătoare, una prin care România să abandoneze, după ani întregi de fată cuminte a Europei, de țară care a făcut în politica externă tot ce i-au spus alții să facă, atît de nenorocita prestație de Babuinia a continentului. (…) Decizia privind mutarea ambasadei se constituie într-o ieșire, chiar dacă surprinzătoare, șocantă, din blestemata politică externă sub semnul Nu facem nimic pînă nu întrebăm dacă avem voie s-o facem.”

În mai multe rînduri am atras atenția asupra acestei politici dezastruoase în plan extern. După venirea lui Klaus Iohannis, dar mai ales după cedarea politicii externe de către Guvernarea PSD, în disprețul Constituției, lui Klaus Iohannis, această politică a căpătat accente dramatice. În bătăliile lor planetare, Marile Puteri au nevoie de cît mai multe alte țări în spatele lor pe care să le invoce drept argumente. E o legitate a Istoriei.

O țară precum România nu poate să rămînă deoparte de acest Război. Problema stă însă în acești termeni. Depinde cum e folosită această nevoie de România de chiar România pentru a-și rezolva propriile interese. La o adică poți fi curvă contracost sau curvă pe gratis. Dacă situația României e să fie curvă în orice Război între Marile Puteri, măcar să fie curvă contracost și nu pe gratis, ca acum. Pe vremea lui Nicolae Ceaușescu – am mai scris – orice reuniune a lagărului socialist convocată de Moscova trezea frisoane rușilor la întrebarea Ce va face delegația României?

Prin urmare, grija numărul unu a Kremlinului era să-i contacteze pe români pentru a le vedea poziția și eventual pentru a negocia anumite renunțări la mandatul inițial. Celelalte țări ale lagărului socialist constituiau turma de oi a Moscovei. Aprobau tot ce zicea Moscova. De aceea, delegațiile celorlalte țări socialiste nu erau luate în seamă de ruși.

După admiterea noastră în UE, văzută de babuinii de la noi drept un cadou făcut de marile puteri fetei în casă România, politica noastră externă a intrat în zodia lui Nu facem nimic pînă nu întrebăm dacă avem voie s-o facem.”

După acapararea totală a politicii externe de către Klaus Iohannis, prin neglijarea de către PSD a acestei componente de esență a oricărui Program de guvernare, principiul Să cerem voie a devenit temeiul politicii noastre externe. Plantat de nemți în fruntea țării și grație BND, Klaus Iohannis s-a manifestat ca o slugă necondiționată a lui Merkel. Politica noastră externă a dispărut sub poalele Angelei Merkel, o dată cu capul lui Klaus Iohannis vîrît dedesubt ca sub un patrafir. Prin urmare, România a devenit mai mult decît oaia din turma Marilor Puteri. A devenit oaia proastă a acestei turme.

Acest lucru s-a văzut cu putere în confruntarea dintre America și Germania. Germania trebuie să se prezinte în această confruntare cu arma teribilă care e armata oilor din Uniunea Europeană, înscrise cu sau fără știința lor într-o nouă Axă. La loc de frunte în această turmă se situează România. Prin urmare, dosarele de confruntare între Germania și America trebuie negociate doar de Berlin. Orice ieșire din rînd a unei țări din noua Axă strică ploile Germaniei. De aici toate întîmplările halucinante petrecute după inițiativa cu mutarea Ambasadei.

Germania era pînă acum liniștită. Politica externă a României trecuse total în mîinile lui Klaus Iohannis. Și, deodată, prin inițiativa, fie și timidă a Guvernului României, politica externă era revendicată și de Guvern. Care Guvern s-a gîndit la o politică externă care să pună capăt principiului Să cerem voie doamnei învățătoare să avem voie. De aici crizele isterice ale lui Klaus Iohannis, intervenția SIE în viața politică internă prin rețeaua sa de ofițeri acoperiți (mai mare decît cea a SRI), plîngerea penală a mandolinistului Ludovic Orban, cel care pe cont propriu nu e în stare nici să meargă la toaletă fără a întreba dacă poate merge.

Politica lui Să cerem voie s-a manifestat și în relația cu Federația Rusă. Politica Germaniei față de Rusia e simplă. Ea, Germania, trebuie să fie liderul unei coaliții care să trateze cu Federația Rusă. Toate celelalte țări din sfera de influență a Germaniei trebuie să hămăie la Rusia. Germania va face ceea ce o taie capul față de Rusia. Cum România s-a așezat sub principiul Să cerem voie, România e obligată de Germania să n-aibă nici o inițiativă în relația cu Federația Rusă. Drumul București-Moscova trebuie să facă un ocol pe la Berlin. Recent, Valer Dorneanu, președintele CCR, răspunzînd unei invitații din partea CC a Federației Ruse, a participat la o manifestare la Sankt Petersburg. Președintele CCR a justificat astfel inițiativa: „Vizita în Rusia are loc la invitația Curţii Constituţionale a Federaţiei Ruse cu prilejul aniversării a 25 de ani de la înființare și a Forumului Juridic Internațional de la Sankt Petersburg, în condițiile în care Președintele CC rus a participat anul trecut la aniversarea similară a CCR”.

Tag-uri:
Israel, Pastelina, Iohannis, PSD, Dragnea


http://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2018/05/button-share-1467.pnghttp://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2018/05/button-share-1467-300x37.pngrootstireaActualitate/EsentialOpinii EVZ
Că, așa cum se vede din declarațiile recente ale lui Teodor Meleșcanu, Guvernul dă înapoi (PSD n-a realizat pînă acum un adevăr: prezența lui Teodor Meleșcanu în fruntea unuia dintre cele mai importante ministere ale Guvernării înseamnă dezastrul politicii externe a Coaliției, o bătaie de joc la adresa votului...

Preluat de la EVZ