• nevoia de idoli cinstiți
• nevoia de cult al personalității
• nevoia de a disprețui și a de a iubi

Aici s-a stricat grav echilibrul acestei nații, în ultima sa evoluție istorică. Am avut din plin ce să urâm, dar n-am avut ce să iubim, în ultimele treisferturi de veac. După 1989 am găsit în ce să sperăm, dar speranța a devenit, rapid, eșec programatic. Și iar am rămas fără idoli de adulat. Suntem un popor ca o femeie ce se sluțește fiindcă n-are pe cine și cine s-o iubească.

O vreme, sportul a fost un surogat pentru dezamăgirile din politică. Pentru că sportul e mai antrenat, mai călit și folosește mijloace relativ corecte de exprimare, s-a degradat mai greu decât perversa și scârboasa politică. Ca să fim cinstiți, sportul a avut rezultate în virtutea inerției, prin sistemul și sportivii pregătiți sub umbrela și directivele regimului comunist.

Din aceeași inerție, statul postdecembrist a mai păstorit paternal sportivii, cât a mai avut ce să le dea și cât nu s-a făcut jaf prin federații. Uite-așa am trăit și am respirat încă puțină stimă de sine: prin fotbaliștii așa-zisei generații de aur, prin handbalistele generației Oltchim, prin scrimeuri sau prin rămășițele școlii de gimnastică, apusă o dată cu Belu și Bitang.

În afară de Hagi, sportul românesc n-a mai avut vreun sportiv exponențial, idol incontestabil în ultimii 30 ani. După ce fotbalul și sportul, în general, s-au tuflit aproape iremediabil, dezechilibrul provocat de politică în organismul popular n-a mai avut niciun debușeu de defulare. Cum ar zice rapsodul popular, nația n-a mai avut cum își ostoi aleanul pricinuit de relele boierilor și aroganța străinilor.

Nu i-am mai învins în sport pe cei care ne-au cumpărat țara și ne-au pus pe statele lor de plată. N-aveam cu ce să-i mai sfidăm sau să ne împăunăm în fața străinilor. O nație de săraci, la propriu și la figurat, lipsiți de mândria identitară de a fi român, măcar prin sport, dacă n-avem puterea Americii sau a Rusiei și suntem oaia bearcă a UE.

În zeama asta grețoasă, tulbure-amară, a apărut Simona Halep. O sportivă a unei minorități, până la urmă, învățată cu munca grea și perseverentă. Învățată să respecte ierarhiile comunității, unde femeia, oricît de tenismană de succes ar fi, are rama ei prestabilită, la fel ca racheta. Învățată să lupte cu încăpățânare, până la epuizare, dar nu până la sacrificiu.

Din această lume vine Simona Halep. O lume a transhumanței care are orice vreți voi din Miorița, dar nu vocația renunțării. Uitați-vă la Gigi Becali și veți înțelege. El, căposul, știe că poate să câștige și dacă n-are stofă de campion. Audaces fortuna iuvat. Trebuie să forțezi soarta sau norocul. Chiar dacă visa la asta încă de mică, aromânca Halep era prea femeie ca să știe că poate și cum poate deveni o eroină. În neamul ei, doar bărbații au prim planul… c-așa e-n tenis la machedoni. Femeile stau pe linia de fund și lovesc mingea cu putere de acolo, poate punctează. Sau poate nu.

Ei bine, cel care i-a denunțat Simonei pasivitatea de rahat din balada Miorița e un tot un neam de oieri, de la Antipozi. Că asta sunt australienii, unii dintre principalii furnizori mondiali de lână și carne de oaie. Darren Cahill e profesorul Higgins al domnișoarei Halep. El a găsit-o cumva debusolată și blocată, după sacrificiul ritualic al castrării feminine (aka mamoplastie de reducție) care i-a adus ceva rezultate Simonei, dar și primul eșec la nivel înalt, la Roland Garros.

Opiniile exprimate de invitații EVZ aparțin autorilor și nu reprezintă punctul de vedere al publicației

Tag-uri:
halep, simona halep, cahill, darren cahill, roland garros, halep roland garros


http://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2018/06/button-share-861.pnghttp://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2018/06/button-share-861-300x37.pngrootstireaActualitate/EsentialInvitaţii evz
• nevoia de idoli cinstiți • nevoia de cult al personalității • nevoia de a disprețui și a de a iubi Aici s-a stricat grav echilibrul acestei nații, în ultima sa evoluție istorică. Am avut din plin ce să urâm, dar n-am avut ce să iubim, în ultimele treisferturi de veac. După...

Preluat de la EVZ