Adam pusese ochii pe ea din prima. Cum era să-i scape? Pielea ei albă, ochii verzi și părul roșcat îi suciseră mințile. Dacă n-ar fi fost mânat de o gelozie îngustă și stupidă, ar fi trăit și astăzi fericiți. Dar îl apuca o neliniște convulsivă dacă o știa singură, îl chinuia carnea și îi fierbea sângele, când nu era în preajma ei.

– Cine-i ăla cu care rădeai?

– E un coleg, e fratele Dianei.

– Și trebuia să mă cunoști pe mine ca să te îndrăgostești de el?

– Ce tot spui? N-am nicio treabă cu omul ăsta.

Se știau de patru luni, dar Adam își făcuse o obișnuiță din a o aștepta în fața serviciului. La închiderea programului era lipit de ușa băncii, privind prin sticlă cum Eva discuta cu ultimii clienți.

– Ce m-a enervat moșul ăla care nu mai pleca. Ești prea drăguță cu toți mitocanii.

– Asta sunt eu, știi doar. În plus e politica băncii, suntem monitorizați.

– Mărită-te cu mine, Eva.

Și ea a zis da.

– Vreau să nu mai lucrezi în banca asta infectă. O să am eu grijă de tine. Și ea nu s-a împotrivit.

– Stai doar cu mine, nu mai ieși cu prietenele tale. Sunt rele și invidioase.

Ea a tăcut și l-a ascultat. Îl iubea. Mereu umilă, supusă, caldă și bună ca nimeni alta.

Ajunsese să trăiască în mijlocul unei izolări desăvârșite. Prietenii, sătui să tot primească refuzuri, renunțaseră să o mai caute. De părinți se ferea ea. Nu suporta să-i vadă nemulțumiți.

În mintea ei, dominată de credință, făcuse un jurământ solemn și complet: își dăruise viața bărbatului care o luase de nevastă. În ziua nunții o pălmuise. Lovitura venise uluitor de rapid și surprinzător: rochia de mireasă era prea decoltată.

Adam avea dreptate – se rușinaseră toți sfinții în biserică, iar popa scăpase paharul cu vin, holbându-se la țâțele ei. Chiar meritase palma aia. Și pe toate cele care au urmat. Nu era convinsă că loviturile cu picioarele erau potrivite, dar omul când e furios dă cu ce apucă. Iar Eva reușea, nu știu cum, să-l înfurie aproape zilnic pe Adam.

– Uite ce mi-ai făcut, se plângea bărbatul, m-ai obligat să te lovesc. Știi că nu-mi place.

– Iartă-mă, îngenunchea Eva și îi săruta mâna ce îi înnegrise carnea.

– Te iubesc, proasto, nu mă mai supăra!

Eva nu era bună de nimic – ba încălzea mâncarea prea tare, ba o punea sleită în farfurie, ba uita să aducă hârtie igienică la toaletă sau cumpăra berea greșită. Nu știa niciodată unde și-a pierdut Adam cheile și nici nu vorbea încet când bărbatul încerca să se uite la televizor. Nu era deloc caldă și iubitoare când omul ajungea acasă în creierii dimineții cu chef de sex, iar, în ultima vreme, făcuse fundul mare și era plină de celulită.

– Îmi faci greață, te-ai făcut cât o balenă. Pune mâna și slăbește că dăm toți banii pe mâncare. Eu sunt singurul bou care muncește în casa asta. Tu ești o doamnă, grasă ca o vită.

– Sunt gravidă.

– Să dea dracu să-mi faci vreo fată, proastă ca tine, că vă scot pe amândouă în stradă.

Asta e tot ce a avut de spus. Inima Evei lovea cu lovituri de baros și gândurile parcă-i vorbeau cu voce tare:

– Doamne, ajută-mă să fie băiat !

Dar mila cerească-i mare și rugăciunea i-a fost ascultată. Burta creștea pe zi ce trecea. În primele luni i-a fost atât de rău, că nici nu termina bine de mâncat și stomacul îi întorcea înapoi tot ce înghițise. Într-o zi, a vomitat pe Adam. O palmă violentă i-a retezat dinții din față, sluțind-o pentru multă vreme.

– Proasta dracului, abia îmi luasem cămașa asta.

– Nu mă lovi în burtă, te rog.

Atât a mai apucat să spună. Sângele îi săpa șanțuri pe buze, se prelingea pe barbă și o stropea cu picături mari pe pântecele în care un copil aștepta cuminte să-i vină rândul. A născut înainte de termen, din pricina unei sperieturi.

Frica de bărbatul de lângă ea ajunsese să ia forme vizibile, iar într-o noapte visase că o sugrumă. Sărise să se apere, strângând în mână un cuțit pe care visul i-l trimisese în ajutor, dar, în lupta imaginară, căzuse din pat, direct pe burta ce nu mai avea răbdare.

Contracții puternice și dureri chinuitoare au trimis-o direct la camera de gardă, unde a și născut. Placenta era desprinsă de pereții uterului, iar pruncul risca să moară. S-a trezit greu din anestezia generală, cu burta tăiată și capul plin de durere. O mâna caldă îi mângâia tâmpla – mama. Părinții ei veniseră într-un suflet, alertați de Adam.

Opiniile exprimate de invitații EVZ aparțin autorilor și nu reprezintă punctul de vedere al publicației

Tag-uri:
eva, viata, la curte, adam, tudor


http://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2018/06/button-share-1024.pnghttp://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2018/06/button-share-1024-300x37.pngrootstireaActualitate/EsentialInvitaţii evz
Adam pusese ochii pe ea din prima. Cum era să-i scape? Pielea ei albă, ochii verzi și părul roșcat îi suciseră mințile. Dacă n-ar fi fost mânat de o gelozie îngustă și stupidă, ar fi trăit și astăzi fericiți. Dar îl apuca o neliniște convulsivă dacă o știa singură,...

Preluat de la EVZ