Evenimentul zilei: După 28 de ani de tranziție, învățământul românesc a rătăcit, parcă, busola. Profesorii au rezultate mediocre la examenele de definitivat, elevii sunt aproape terorizați de BAC, olimpicii aleg, încă din liceu, universitățile de top din străinătate. Cum s-a ajuns aici?

Emil Constantinescu: Cu excepția celor patru ani în care am fost președintele României, toată viața mea am dedicat-o educației – mai bine de 50 de ani. Sunt, așadar, în măsură să vă spun că nu există nicăieri un sistem de educație perfect. Nu numai că nu există un asemenea sistem, dar nu există nici un sistem de educație care să fie apreciat de beneficiari în vreo țară din lume. Când vorbim cu mânie proletară despre carențele educației românești, să nu uităm că țara noastră – și ne referim la sistemul de învățământ universitar, care este emblematic – a fost ferită de evenimente cum au fost cele din SUA, când s-au devastat campusuri universitare. Sau cum au fost cele din Franța. În ‘68, nu numai Sorbona, ci tot Parisul a fost devastat de studenți.

Alunecarea de la politica mare la politicianism

– Și acum, de curând, au fost manifestații puternice împotriva sistemului „Bologna”, în Franța, în Italia…

– Societatea contemporană are în ea sâmburele acestei contestații, pentru că școala ar trebui să fie gândită în așa fel încât să integreze, nu să concureze mijloacele infinite de informare pe care societatea actuală le dezvoltă vertiginos. Va trebui să reinventăm școala astfel încât să nu excludă, ci să includă! O școală cu sistem de educație modern ar trebui să țină seama de înzestrările fiecărui copil sau adolescent, să-i ofere un parcurs personalizat care să-i valorifice la maximum calitățile. Trebuie să înțelegem că cel mai mare efort pentru a reinventa școala din temelii nu este efortul material, asupra căruia se concentrează acum totul, ci efortul intelectual. Problemele de educație sunt cele care ar trebui să caracterizeze politica în sensul ei cel mai înalt. Mă refer la o viziune pe termen lung, o strategie pe termen lung…

– Sau măcar pe termen mediu…

– Sau așa cum spuneți dumneavoastră, dar în orice caz trebuie să știm că orice proces de educație nu aduce beneficii imediat. Acestea apar pe termen lung. Și, atunci, politicienii nu câștigă nimic. Nici un guvern care face investiții serioase în probleme de educație nu trebuie să se aștepte la rezultate imediate. Eh, asta produce deriva de la politica mare la politicianism și la populism

Confuzia dintre democratizarea și masificarea învățământului

„Procesul Bologna”, mai precis încercarea de a oferi un cadru comun pentru învățământul superior din Europa, este agreat de profesorul Emil Constantinescu, care a și semnat, ca membru în consiliul director, acest act cultural: „Mi-am dat seama că sistemul acesta de democratizare a învățământului va duce și la confuzia asta, între democratizare și masificare, adică la scăderea calității. De ce l-am susținut totuși? Miam dat seama ce înseamnă pentru tineri mobilitatea universitară. Ce înseamnă ca după trei ani să poți să-și găsești un job oriunde în Europa, ce înseamnă ca în timpul facultății să ai posibilitatea să circuli în lume, în mediul universitar, să-ți iei un master, un doctorat la cel mai înalt nivel. Era o șansă enormă, valorificată acum de mulți, atât în domeniul științelor exacte, cât și în domeniul umanist”.

De ce au declanșat americanii vânătoarea elitelor intelectuale?

Emil Constantinescu ne-a vorbit și despre criteriile care stau la baza recrutării adolescenților inteligenți: „Am asistat, în marile universități ale lumii, la dezbaterile comisiilor care acordau burse pentru master și doctorat tinerilor sclipitori. Criteriile de selecție erau: nivelul intelectual, capacitatea de adaptare și creativitatea. Interesul universităților în a lua doar tineri foarte buni se explică prin faptul că valoarea acestor unități de învățământ elitiste se stabilește urmărind evoluția studenților respectivi, realizările lor etc. Accepți candidați mai modești, îți scade nivelul de apreciere. Iar de aici, totul se duce în jos”.

Recrutarea eminenților din Est

Dialogul atinge și puncte sensibile: „De ce au declanșat americanii brain-drain-ul (n.r. – exodul minților strălucite)? Pentru că în SUA, mergându- se foarte mult pe aspectele practice, pentru a se câștiga repede bani, s-au specializat foarte mult. Într-o singură direcție. Dar au pierdut în acest mod. Ce-au făcut atunci? Au adus oameni eminenți din Europa de Est și Centrală, și din Orient, mai ales după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Intelectualii de aici aveau o altă viziune, mult mai cuprinzătoare. În SUA, urcau direct în top și le dădeau americanilor ceea ce ei nu aveau”.

„Brain-drain-ul era și încă reprezintă un exil economic”

Emil Constantinescu a disecat aproape chirurgical mecanismul brain-drain, fenomen care a afectat profund învățământul românesc. „Inițial, a fost extrem de greu să condamn brain-drain-ul. Nu era o recrutare de sclavi. Brain-drain- ul era și încă reprezintă un exil economic. Reprezintă, pentru tineri, folosirea unor oportunități de carieră și de viață mai bună. La noi, în ‘89, s-a murit în numele libertății. Puteai să le spui tinerilor NU, să-i condamni pentru că-și doresc să plece din țară? Să le reproșezi că va rămâne învățământul românesc în aer? Pe de altă parte, fiind în sistem, am prevăzut de la început ce se va întâmpla acum. Imediat după ’90, când zidurile țării-închisori au căzut și fiecare a putut săși construiască destinul individual, normal că cei dintâi care au plecat au fost cei care puteau să-și construiască repede succesul. Adică, cei din rândul științelor exacte. În matematică, fizică, geologie, chimie, lucrurile sunt foarte clare. Aveai lucrări publicate, descoperisei ceva, nu trebuia mai mult. Te puneau la locul tău, în top”.

Ne iau copiii buni de pe băncile școlii

Eminentul dascăl a continuat: „Profesorii de la Universitate au plecat masiv în străinătate. Au aplicat apoi conferențiarii, au urmat lectorii, apoi asistenții, preparatorii. Au emigrat și studenții… Acum, în cadrul fenomenului brain-drain, sunt recrutați olimpicii încă de la nivelul liceului. Deci, marile universități ne iau copiii buni de pe băncile școlii”. Concluzia e dureroasă: „Atunci, la începutul anilor ‘90, mi-am pus problema: cine vor fi viitorii profesori din România? Repetenții, normal! Procesul nu a grevat imediat, pentru că oamenii mai în vârstă, profesori buni, n-au mai plecat, au ținut steagul sus aici. Dar cu cine împrospătezi?”.

rootstireaActualitate/EsentialEducaţie
Evenimentul zilei: După 28 de ani de tranziție, învățământul românesc a rătăcit, parcă, busola. Profesorii au rezultate mediocre la examenele de definitivat, elevii sunt aproape terorizați de BAC, olimpicii aleg, încă din liceu, universitățile de top din străinătate. Cum s-a ajuns aici? Emil Constantinescu: Cu excepția celor patru ani...

Preluat de la EVZ