Pe 1 august 1977 în Valea Jiului a izbucnit o revoltă spontană a minerilor, nemulţumiţi de condiţiile dure de muncă, de lipsa zilelor de odihnă, penalizările din salariu pentru nerespectarea normelor, aprovizionarea precară cu alimente a zonei. Însă principalul motiv al revoltei era prelungirea limitei de pensionare a minerilor cu doi ani, stipulată într-o nouă lege emisă de autorităţile vremii (Legea 3/1977), neţinându-se seama de durata mică de viaţă a muncitorilor din subteran, măcinaţi de boli profesionale şi ameninţaţi tot timpul de accidente.

În jur de 35.000 de mineri din Lupeni au decis, în seara zilei de 1 august, să întrerupă lucrul. Li s-au alăturat imediat ortaci din localităţile apropiate: Uricani, Paroşeni, Aninoasa, Petrila. Minerii au renunţat repede la ideea de a trimite reprezentanţi din rândul lor la Bucureşti, să discute cu autorităţile, pentru rezolvarea problemelor lor, dându-şi seama că nu vor avea succes.

Liderii minerilor, Constantin Dobre şi Maniliuc Gheorghe, ajutaţi şi de alţi mineri, au întocmit o listă cu 17 revendicări. Acestea au fost prezentate echipei de negociatori trimisă de autorităţile de la Bucureşti, alcătuită din Ilie Verdeţ (prim-vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri), el însuşi fost miner, şi Gheorghe Pană, ambii membrii CPEx. Promisiunile acestora nu i-au convins pe grevişti, care i-au huiduit şi i-au ameninţat pe cei doi, cerând ca Nicolae Ceauşescu să vină în Valea Jiului, să le garanteze personal satisfacerea revendicărilor. La insistenţele lui Ilie Verdeţ, Ceauşescu a sosit la Petroşani, la 3 august.

Lista revendicărilor ajunsese la 26 de puncte, legate de programul de lucru, norme, pensii, aprovizionare şi chiar investiţii. Masa minerilor l-a întâmpinat cu strigăte şi scandări, de la “Ceauşescu şi minerii!” la “Jos Ceauşescu!”. Intervenţia acestuia, într-o atmosferă foarte tensionată, a durat în jur de 5 ore, timp în care le-a promis minerilor îndeplinirea tuturor doleanţelor lor.

Ulterior au fost interogaţi peste 600 de mineri, au fost întocmite 150 de dosare, au fost internaţi la psihiatrie 50 de protestatari, 15 grevişti au fost condamnaţi la închisoare între 2-5 ani, efectuaţi prin muncă corecţională, au fost deportaţi cel puţin 300 de grevişti consideraţi periculoşi, câteva sute de familii au fost mutate din zonă. Valea Jiului a fost declarată zonă interzisă până la 1 ianuarie 1978. A fost unul dintre cele mai mari proteste din anii regimului comunist.


rootstireaActualitate/EsentialFapt divers
Pe 1 august 1977 în Valea Jiului a izbucnit o revoltă spontană a minerilor, nemulţumiţi de condiţiile dure de muncă, de lipsa zilelor de odihnă, penalizările din salariu pentru nerespectarea normelor, aprovizionarea precară cu alimente a zonei. Însă principalul motiv al revoltei era prelungirea limitei de pensionare a minerilor...

Preluat de la EVZ