Torționarul Ion Ficior era numit „bestia umană” pentru că bătea prizonierii cu bastonul de lemn, povestește președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici, în partea a doua a interviului acordat Evenimentului zilei. Octav Bjoza își amintește că fostul comandant al lagărului de muncă silnică de la Periprava obișnuia să sară cu calul peste trupurile deținuților care încălcau interdicțiile fi xate sau să îi „altoiască” la tălpi cu ciocanul de bătut în gratii.

– Ileana Ilie Ungureanu: Ați făcut 4 ani de temniță grea în 14 locuri. Ați aflat de ce erați așa plimbat?

– Octav Bjoza: Nu. Știu doar că eu, împreună cu alți 14 inculpați, ne-am constituit și am activat în „organizația subversivă Garda Tineretului Român din Brașov, care avea drept scop răsturnarea pe calea violenței a regimului democrat popular din țara noastră” – și am încheiat citatul. Asta era acuzația. Nu mă așteptam să ies așa repede. Să știți că mai bine să fii condamnat 5 ani și să îi faci pe toți, decât să fii condamnat 15 și să faci doar unul.

– De ce spuneți asta?

– Pentru că dacă ești slab de înger te consumi fantastic. Te vezi cum vei arăta peste 15 ani, cum vei ieși de acolo, cum prietenii tăi vor fi terminat studiile superioare, vor fi la casele lor, vor avea copii, iar tu vei ieși la 34 de ani – în cazul meu – fără nicio meserie, nu se știe dacă îți vei mai găsi părinții în viață. Că și tatăl meu a fost arestat și am aflat numai după vreo 5 luni de închisoare. Noi am avut un simulacru de proces. A ținut o singură zi, de la 7 dimineața până la ora 23 seara. Tu, judecător, să intervievezi 15 tineri, să asculți 15 avocați, să asculți actul acuzării în doar o zi este de neimaginat. Toți cei 15 tineri am primit, însumând, 232 de ani de muncă silnică, plus 150 de ani de degradare civică, plus confiscarea totală a averilor, plus 1.000 de lei fiecare, cheltuieli de judecată. Era mai mult decât un salariu.

– Acum e ca în Vestul Sălbatic. Se fură cu sutele de milioane de euro și se dau condamnări de 2-4 ani, eventual cu suspendare. Mare parte din prejudicii rămân nerecuperate.

– Jaful care s-a abătut asupra banului public în acești 27 de ani este cu certitudine un atentat la siguranța națională. Ce au făcut serviciile secrete și Justiția română? Nimic. S-au făcut părtași alături de acești ticăloși care au jefuit țara. Știți cine i-a mânat ca pe vite pe cei 2.000 – 3.000 de studenți la Becicherecu, într-o cazarmă unde peste mai puțin de o lună aveau să vină recruții? Nimeni altul decât comandantul de campanie Marin Dragnea, marele erou și marele veteran al celui De-al II-lea Război Mondial. General cu 4 stele, cinstit.

„Chiar nimeni nu sesizează că suntem deja o țară de bătrâni și bolnavi?”

Da, el este criminalul care i-a mânat la moarte. Noi l-am iertat și pe el, dar niciodată nu ne-am imaginat că legile statului vor ocroti cu mare grijă, cu sfințenie chiar, pe toți criminalii și torționarii. S-au pomenit să-i judece acum, după 25 de ani, pe unii dintre ei. În rest, toți au trăit și au murit cu pensii nesimțite.

– Ce ați simțit în ziua eliberării?

– O revoltă.

– De ce?

– Că am găsit țara într-o situație și mai jalnică decât o lăsasem.

– V-a fost greu să vă reintegrați în societate?

– Am simțit în permanență un respect din partea tuturor, dar care nu putea fi manifestat, nici declarat, doar îl simțeam. Altfel, noi nu am fost cu adevărat liberi nici după ce am părăsit pușcăriile. Am fost urmăriți de Securitate pas cu pas, zi și noapte. M-am dus înapoi la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași – unde terminasem anul I, la momentul arestării – să-mi reiau studiile și nu s-a putut. Dar știți ce-i curios?! Eu figurez ca retras și de la Liceul nr.1 din Brașov, azi Colegiul Andrei Șaguna. Adică n-am terminat nici liceul. Și totuși, eu am diplomă de Bacalaureat. Iar la facultatea din Iași figurez ca fiind exmatriculat. Păi eu am fost arestat la 3 ceasuri după ultimul examen. Am carnetul de student, notele din prima sesiune. Și toate astea pentru cine? Pentru un tânăr oarecare, fără vreun trecut politic, care provine dintr-o familie modestă.

„N-am fost curvă în viața mea și de aia cred că nu sunt bun de politician”

– Ați cochetat și dvs. cu politica. Două mandate chiar.

– Am intrat fără voia mea. După ce am văzut că li se dă crezare lichelelor mi-am dat demisia și toți întrebau unde mă duc și cine îmi dă mai mult. Nu mi-a dat nimeni, nimic.

– De ce spuneți că ați intrat fără voia dvs.?

– Pentru că am întâlnit un singur om în viața mea pe care nu am putut să-l înfrunt. Se numea Corneliu Coposu. Nu am avut tăria să spun NU. Între anii 1992 – 2000 am avut activitate în cadrul PNȚCD Brașov. Între timp m-am prins că fac propagandă politică unor lichele. Murise Corneliu Coposu (în 1995) și mă duc la nea Ion (Diaconescu – n.r.), cum îi spuneam, care avea și el mulți ani de temniță, dar nu avea acel ceva care să adune oamenii în jurul lui, și nea Ion a crezut lichelele.

„Situația catastrofală în care se afl ă astăzi România se datorează Justiției. România de 70 de ani nu a avut Justiție”

Pe genunchi, la furie, mi-am scris demisia. O am în sertar. Nu are o cronologie, o exprimare, e la nervi. Dar toate cele 10 puncte, dacă le citiți azi, veți vedea cât de pline de adevăr sunt. Printre ele spuneam că „prin modul dvs. de a conduce partidul, îl veți conduce la viitoarele alegeri la capitolul și altele”. Și așa a fost. Și n-am mai făcut politică.

– Primul torționar condamnat la 20 de ani de închisoare pentru crime împotriva umanității, Alexandru Vișinescu, nu mai suportă sa stea în spatele gratiilor. Vrea sa fie eliberat din detenție, pentru că vrea „să moară acasă”. Ce părere aveți despre procesele torționarilor?

– Prea târziu. Nici chiar pentru ei condamnările nu mai au nicio importanță. Îi închizi la aproape 90 de ani? Trebuia să se întâmple asta în anii ’90, dar cine să o facă? Dacă îți aruncai o privire către Parlamentul României în anii ’90, nu constatai decât că ai de-a face cu o mai mică-mare Adunare Națională. Erau aceeași, în cea mai mare parte. Colonelul Ficior nici acum nu-și reproșează nimic.

– Cum l-ați caracteriza pe al doilea torționar dovedit al României, Ion Ficior?

– O canalie, o bestie cu chip de om. Într-o zi nu ne-au scos la muncă la digurile de pământ, dar, ca să nu stăm, ne-au scos să plantăm arpagic. De foame am început să mâncăm arpagicul. Am zis să le ducem și celor rămași în lagăr și am început să îndesăm în sân și în buzunare. Un militar care ne păzea ne-a văzut, a chemat gardianul, ne-a pus pe trei în genunchi și ne-am pomenit toți în față cu o grămăjoară de 1-1,5kg arpagic. Ne-au pus să mâncăm tot ce aveam în față. A trecut mai mult de o oră până când doi am reușit să mâncăm tot, fără apă, fără pâine, fără mămăligă. Ne tăvăleam de durere, de arsuri în stomac. Al treilea nu a reușit. Și în timpul ăsta apare pe nepusă masă Ion Ficior. Ce-i cu ăștia aici? Noi am sărit repede în picioare, dar celălalt a rămas în genunchi. Gardianul îi spune ce s-a întâmplat. Se dă în spatele celui înghenuncheat și cu spatele mâinii stângi îl lovește în tâmpla stângă. L-a doborât și numai în cap i-a tras cu cizmele. 40 de zile nu i s-au vă- zut ochii, nasul, gura, urechile. Singurul medicament a fost compresa cu apă rece. Acesta a fost Ion Ficior.

– Care sunt diferențele dintre tineretul generației actuale și tinerimea din generația dvs.?

rootstireaActualitate/EsentialEVZ Special
Torționarul Ion Ficior era numit „bestia umană” pentru că bătea prizonierii cu bastonul de lemn, povestește președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici, în partea a doua a interviului acordat Evenimentului zilei. Octav Bjoza își amintește că fostul comandant al lagărului de muncă silnică de la Periprava obișnuia să sară cu...

Preluat de la EVZ