Generalul Iulian Vlad i-a spus fostului său șef de cabinet noi amănunte despre întâlnirile cu judecătorul.

Iulian Vlad: În primăvară, deci peste câteva luni, a rămas să ne mai vedem. (E vorba de generalul magistrat Adrian Nițoiu, cel care a pronunțat sentința de condamnare a lui Vlad. În episodul de ieri, generalul a relatat cum judecătorul l-a căutat după ce a fost eliberat să-i ceară iertare pentru sentință. Mai mult, i-a oferit pixul folosit la semnarea sentinței. – n.n.) În primăvara care urma am primit telefon că mă roagă stăruitor să-i fac o vizită acasă. Stătea pe undeva pe magistrala asta nouă, bulevardul …. care comunică cu Casa Poporului, Bulevardul Unirii, nişte apartamente foarte interesante, cu două nivele, nu văzusem până atunci aşa ceva, şi m-am dus. M-a surprins că era lume multă, de fapt erau rudele, care veniseră să-şi ia rămas bun de la el, că el se pregătea să plece în Germania, la Hamburg, la o clinică. Şi ţinea şi anterior într-o împrejurare, m-a rugat că doreşte să se întâlnească şi cu soţia şi să o asigur şi pe soţia dânsului, şi pe fiica lui, aşa că, l-am iertat pentru nedreptatea care mi-a făcut- o. Şi, într-adevăr, în împrejuarea aceasta, în momentul acesta foarte tensionat, de natura împrejurării, că se pregătea să plece, sub acest aspect zic, cu încărcătură emoţională, vreau să spun, s-a consumat acest moment. Oricum, am ieşit împreună din casă, el a urcat în maşina către aeroport, eu am luat autobuzul de la prima staţie. El a plecat însă pe drumul fără întoarcere, pentru că de la Hamburg nu a mai venit viu, a venit în sicriu. Dar, repet, atât de frământat, atât de preocupat, atât de dornic a fost ca să fie iertat pentru greşeala pe care a făcut-o. Menţionez că la discuţiile pe care le-am avut a fost de față senatorul Ică Voinea. Și mai apoi, mi-a şi detaliat de ce a fost nevoit să facă această nedreptate. Că i s-a cerut anume. Cine i-a cerut să facă ş.a.m.d. Deci, mi-a dat şi toate detaliile, iar întâmplarea a făcut că lucrurile acestea au fost pronunţate şi în prezenţa unei a treia persoane, deci nu numai eu fiind de faţă. Deci aceştia sunt oamenii care miau hotărât soarta.

„Când am fost trădător? Atunci când Ceaușescu m-a condamnat la moarte?”. IULIAN VLAD, fost șef al Securității

FOTO: Generalul Vasile Ionel, consilier al lui Ion Iliescu, i-a spus lui Iulian Vlad că Silviu Brucan a fost cel care a tras sforile pentru condamnarea fostului șef al Securității

Silviu Brucan a fost capul răutăților

Aurel I.Rogojan: Silviu Brucan şi Vasile Ionel au fost cei care au tras sforile în această manipulare (Silviu Brucan era membru al conciliului Frontului Salvării Naționale iar Vasile Ionel a fost principalul consilier al pre;edintelui Ion Iliescu – n.n.) ?

– Vasile Ionel a fost și el un executant orb, Vasile Ionel, și el, cu ani de zile înainte de a muri a ţinut să mă întâlnească, sămi zică, sămi spună, că pe când Silviu Brucan a fost capul tuturor răutăţilor, el, Vasile Ionel, doar s-a conformat unor dispoziţii care au venit, cel puţin, din două direcţii. Una mai apropiată, şi alta de la distanţă.

– După ce aţi revenit în libertate, viaţa vi-a mai scos în cale pe vreunul din anchetatorii dumeavoastră?

– Niciunul nu am mai întâlnit.

– Nici pe Gheorghe Diaconescu (fost procuror general al României – n.n.)?

– Pe Diaconescu da, dar el nu m-a anchetat. El a venit în două rânduri la mine la închisoare, o dată să-mi spună că din fişetul meu s-au scos nişte documente şi mi-a cerut lămuriri în legătură cu nişte fişe pe care le pregătisem noi la cererea… (n.n. – A.R. Biroului Comisiei de Cadre a C.C. al P.C.R.) ministrului pentru că trebuiau duse la CPEx, atunci când, sau la Secretariatul C.C. , pentru promovarea într-o funcţie de adjunct al procurorului general. Şi era şi fişa lui, şi mă rog, plin de curiozitate, iar eu fiind unde eram, puteam fi uşor de găsit şi bineînţeles, zăvorul să se deschidă cu uşurinţă, a ţinut să afle din sursă directă ce era cu referatul acela, pentru ce era făcut.

Când am fost trădător și pe cine am trădat ?

– Și, în fine, sunt o mulțime de oameni de foarte rea credință, care cred că în cea mai mare măsură, dincolo de dorința personală de a se afirma, pentru că atunci când publici un punct de vedere care este contrar multor altora, altor opinii, altor puncte de vedere, ieși în evidență, evident, ăsta are altă părere, alt punct de vedere, dar nu asta este, cred, prima lor dorință, ci aceea de a face rău, efectiv. Sunt unii oameni care, pur și simplu, sunt dominați de această dorință de a lovi, de a face rău. Și sunt și din categoria celor care scriu istorie. Și eu am luat la cunoștință cu destulă durere, o spun cu toată franchețea, pentru că uneori am fost rănit grav și nu atât eu, poate ca om, ci atât de grav a fost deformat adevărul acelor momente, încât și eu fiind în apropierea evenimentului respectiv sau poate chiar mai mult decât în apropiere, așa și poate că în felul acesta cunosc din interiorul lui multe lucruri, decât cei care pun pe hârtie fel de fel de povești și le prezintă lucrurile atât de denaturat, încât nu pot decât să rănească. Ce să zic, când faci pe cineva trădător, poți să găsești în cel puțin în vocabularul limbii române un cuvânt mai dur, mai aspru decât acesta? Poate fi o crimă mai cumplită decât aceea a trădării de țară, de neam? Nu poate fi, nu poate fi! Și unii manipulează aceste vorbe cu atâta ușurință, o spun cu atâta nonșalanță, de parcă stau la o șuetă la o cafea. Păi acuma, eu i-aș întreba pe acești onorabili istorici, unii cu titluri universitare, când am fost trădător? Atunci când Ceaușescu m-a condamnat la moarte, pentru că am făcut ceea ce am făcut, am dat ordin să nu se tragă, să nu moară oameni și am continuat să mă situez pe sfârșitului, sau atunci când nu l-am apărat pe Ceaușesc ? Să aleagă, dacă într-adevăr nu l-am apărat pe Ceaușescu și se consideră că am trădat poporul român și țara, atunci este altceva. 

Eu am depus jurământul militar poporului român și României, așa spunea, Jur credință patriei mele, Republica, Poporului Român, poate a fost o omisiune din partea comandantului suprem că nu s-a adăugat și el în această formulă, dar asta nu însemna că nu trebuia să am respect față de ordinul comandantului suprem. Dar unii din istoricii ăștia consideră că cu respectul ăsta trebuie să mergi până la limita asta extremă. Alții dimpotrivă, te judecă, de ce ai interpretat ordinul? Păi ai dreptul, după regulament, să execuți acele ordine care sunt legale. Și acelea care contravin legii, să nu le execuți! Dar oare știu ei asta, sau o spun așa ca să dea greutate vorbelor? Deci ce să spun? Las urmașilor mei faptele, așa cum au fost ele, să le judece ei, să le aprecieze, să le cântărească și să dea verdictul, pentru că fără îndoială, un verdict, până la urmă, va prevala. Ori de un fel, ori de celălalt.

https://stiri-zilnic.ro/wp-content/uploads/2017/10/vasile-ionel-agerpres.jpghttps://stiri-zilnic.ro/wp-content/uploads/2017/10/vasile-ionel-agerpres-300x300.jpgrootstireaActualitate/EsentialEVZ Special
Generalul Iulian Vlad i-a spus fostului său șef de cabinet noi amănunte despre întâlnirile cu judecătorul. Iulian Vlad: În primăvară, deci peste câteva luni, a rămas să ne mai vedem. (E vorba de generalul magistrat Adrian Nițoiu, cel care a pronunțat sentința de condamnare a lui Vlad. În episodul de...

Preluat de la EVZ