Dar să explic înainte de a intra puțin în această tema, despre ce este vorba când discutăm despre terapii țintite. Chimioterapia tradițională este recunoscută că distruge neselectiv celulele din corpul nostru. Terapiile țintite sunt realizate în așa fel încât să lovească doar în celula canceroasă, fie se leagă de anumiți receptori de pe celula canceroasă, fie țintesc anumite căi de semnalizare intracelulară, care sunt afectate în procesul neoplazic. Deși rezultatele sunt spectaculoase la mulți dintre pacienți, iar abordarea pare extrem de optimistă, în practica clinică întâlnim și cazuri în care tumora malignă găsește căi de a deveni rezistentă la această terapie țintită – și nu puține sunt aceste cazuri, din păcate. Cancerele se dovedesc de multe ori mult mai abile genetic decât și-au imaginat vreodată cercetătorii.


Aceștia au conceput, in vitro, medicamente care să atace o anumită țintă celulară, iar in vivo au descoperit că celula malignă are capacitatea de a-și dezvolta o serie de abilități genetice care să o mențină în viață, astfel încât, la ora actuală se fac asocieri de astfel de terapii țintite. Practic, în loc de un glonț magic pentru celulă canceroasă, de cele mai multe ori sunt necesare mult mai multe astfel de gloanțe ca să o facem să moară.

Și asta, evident, cu costurile aferente. Pentru că aceste terapii țintite sunt extrem de costisitoare.

Evoluție uriașă în ultimii 20 de ani

Ca hematolog, am fost martora introducerii în ultimii 20 ani a unor astfel de terapii țintite, care au schimbat soarta multor pacienți , care doar cu chimio terapie nu ar fi avut vreo șansă.


ACUM poți vota pentru TOPURILE EvZ. POLITICIENII și EVENIMENTELE anului 2017

Este lesne de înțeles că, atât noi, medicii oncologi și hematologi, cât și pacienții cu neoplazii în stadii avansate suntem avizi de progres. Dar în același timp, ne punem problema cât timp va putea suporta statul aceste tratamente, mai ales pe cele cronice, de mii de euro pe lună, pe care pacienții le iau, iar în urma răspunsului bun la tratament, predicția este că le vor lua zeci de ani de acum încolo.

Am citit recent un articol scris de o jurnalistă din Statele Unite, Laura Beil, în Newsweek, articolul fiind intitulat: „The cancer „Breakthroughs” that cost too much and do too little”, pe care o voi cita în cele ce urmează: „Medicamentul Afinitor, o tabletă zilnică, folosită la pacientul cu neoplasm mamar, costă mai mult de 200 de dolari pe tabletă. Evident că atunci când este vorba de salvarea unei vieți, prețul nu contează – nici pentru medici și nici pentru pacienți”, afirmă Dr. Oliver Sartor, directorul medical al Tulane Cancer Center din New Orleans.

Orice îmbunătățire, orice medicament nou, orice opțiune alternativă, atunci când acestea sunt extrem de limitate, aduc cu ele speranță.

Costuri uriașe, per pacient

„Medicamentul Provenge, folosit în tratamentul cancerului de prostată în formele avansate, a intrat pe piață în 2010, fiind prima terapie axată pe modularea răspunsului imun, care a primit aprobare guvernamentală în Statele Unite. A fost urmat, în anul următor, de Yervoy, care la momentul aprobării, era singurul drog care a dovedit o extensie a supraviețuirii în formele avansate de melanom. În cazul Provenge, s-a demonstrat o creștere a supraviețuirii cu o medie de 4 luni, comparativ cu grupul de control, netratat cu medicamentul respectiv, iar în cazul pacienților pe tratament cu Yervoy, a existat o creștere a supraviețuirii cu o medie de 3.6 luni. Câștigul în materie de supraviețuire este modest, dar nu și costurile. Costurile Provenge de exemplu se ridică la 93.000 de dolari per pacient, dar acestea s-au dovedit a fi însă mult mai scăzute decât ale celuilalt medicament menționat, Yervoy, apărut anul următor, care se ridică la 120.000 de dolari pentru 4 injecții. Astfel că, specialiștii americani prezic că prețul terapiilor imunologice va fi un „duș rece” în dezbaterile la nivel înalt în ceea ce privește costurile îngrijirii pacientului oncologic.”

De ce aceste medicamente costă atât de mult? Companiile farmaceutice susțin că acest cost relevă creativitatea științifică, acoperă cheltuielile dezvoltării, a producerii prin inginerie genetică a acestor medicamente, a studiilor clinice care se efectuează până la punerea lor pe piață și pentru încurajarea cercetărilor ulterioare. Cei din farma afirmă că mare parte din prețul acestor produse este o investiție în descoperirea de noi terapii țintite. „Ne uităm nu doar în cercetarea trecută și în dezvoltarea a ceea ce s-a cercetat până acum, ci facem proiecții în ceea ce trebuie cercetat în continuare”, spune Krysta Pellegrino, purtătorul de cuvânt al Genentech, care a dezvoltat medicamentul Perjeta despre care am discutat anterior.

Plătim un bolid de lux, dar ne alegem cu o mașină normală

Am găsit interesante aprecierile celor din State care își afirmă scepticismul în ceea ce privește finanțarea de către companiile farma, din costul medicamentelor, a studiilor de cercetare ulterioare. „În 2004, cercetătorii au încercat să testeze relația între un medicament și prețul sau final, iar oamenii de știință au concluzionat, în Journal of Clinical Oncology, că „aceste companii de medicamente nu pun prețul medicamentelor ca să recupereze pierderile asociate cu cercetarea, dezvoltarea și studiile de piață, ci mai degrabă depind de cât poate piața să suporte”. Bach, de la Memorial Sloan-Kettering, afirmă că „este practic o piață, unde cel care vinde, este cel care deține controlul. Companiile private de asigurări și Medicare – cei mai mari cumpărători de pe piață de medicamente din Statele Unite – sunt practic lipsiți de pârghiile obținerii unor prețuri mai puțin costisitoare cu firmele farma. Prețurile sunt mari pentru că pot fi mari”, spune în încheiere Bach. Asta nu înseamnă, că nu suntem martori și la descoperirea unor droguri minune. Un alt doctor din State spunea ceva de genul „de foarte multe ori, plătim un bolid de lux, dar ne alegem în practica clinică poate cu o mașină normală”. Nu că mașina normală nu ar fi o opțiune fiabilă și extraordinară, dar nu este ceea ce ne așteptăm. Și cu toate acestea, un bolid de lux de ocazie există. Glivecul, o terapie țintită în Leucemia mieloida cronică și în unele forme de tumori intestinale, a fost un astfel de Ferrari, care a schimbat soarta pacienților. Acestora le-a crescut speranța de viață de la câteva luni (cu chimioterapie) la mai mulți ani, (vorbim uneori chiar de vindecare la acești pacienți) cu cancerul evident în control.

Dar în timp ce noi, medici și pacienți, așteptăm îmbunătățiri în abordarea terapeutică a pacientului oncologic, îngrijorările sunt tot mai crescute în ceea ce privește capacitatea sistemelor de sănătate de a suporta aceste costuri.

Loading…

rootstireaActualitate/EsentialEVZ Special
Dar să explic înainte de a intra puțin în această tema, despre ce este vorba când discutăm despre terapii țintite. Chimioterapia tradițională este recunoscută că distruge neselectiv celulele din corpul nostru. Terapiile țintite sunt realizate în așa fel încât să lovească doar în celula canceroasă, fie se leagă de...

Preluat de la EVZ