Gheorghe Cristescu, care avea să devină secretar al Partidului Comunist din România, scria în decembrie 1918: „Tot ce este salariat îi îndreaptă privirile spre răsăritul Rusiei. Mântuirea o vad dărâmând societăi capitaliste. Suntem împrejmuii de revoluie i nu pot crede că vom rămâne izolai ca o insulă”.


Pe 13 decembrie 1918 în Bucureti a avut loc un marş al tipografilor aflai în grevă. În Piaţa Teatrului Naţional, unde astăzi se află hotelul de la intersecţia dintre Calea Victoriei şi strada Ion Câmpineanu, greviştii au fost opriţi de soldaţii trimii acolo la ordinul generalului Alexandru Mărgineanu. Militanţii socialişti aflai în sediul din apropiere au făcut un apel către muncitorimea din capitală chemată la faa locului. La un moment dat, trupele masate în zonă au deschis focul asupra manifestanilor. Nu se ştie cu exactitate care a fost numărul victimelor.

O mărturie, înregistrată în 1979, se află la Muzeul de Istorie a Bucuretiului. Este vorba de amintirile din acea zi ale generalului Emilian Ionescu, care atunci era în subordinea generalului Ştefănescu:


ACUM poți vota pentru TOPURILE EvZ. POLITICIENII și EVENIMENTELE anului 2017

„Ziua de 13 decembrie 1918 mă găseşte în această funcţiune de secretar al generalului Constantin Ştefănescu. Îmi amintesc că ziua de 13 decembrie era o zi neguroasă, o zi chiar rece şi la un moment dat generalul Ştefănescu care se găsea în cabinetul lui de la Prefectura Poliţiei din Calea Victoriei este anunţat că grupuri de muncitori se adună în Piaţa Teatrului Naţional. Atunci am mers cu el chiar pe jos şi, într-adevăr, grupuri de muncitori, de oameni ai muncii se adunau în faţa Palatului Poştelor şi înaintau spre Calea Victoriei, iar un alt grup se adunase în Casa Sindicatelor, unde este acuma Sala Palatului. Se adunau…

Oamenii erau destul de liniştiţi, dar generalul Mărgineanu, comandantul trupelor din Bucureşti… cu o lună de zile i se aduseseră în Bucureşti trei regimente: Regimentul 9 Vânători sub comanda colonelului Rasoviceanu, Regimentul 4 Roşiori sub comanda colonelului Moruzi şi Regimentul 1 Grăniceri sub comanda colonelului Stănescu. Aceste trei regimente, care se remarcaseră pe fronturile de luptă, fuseseră aduse ca regimente de încredere în Bucureşti. S-a făcut o mare greşeală, pentru că au fost mulţi din acei care erau în coloanele de muncitori care făcuseră stagiul militar în aceste trei regimente. Cu toate că generalul Ştefănescu, prefectul Poliţiei Capitalei, fusese contra aducerii celor trei brave regimente în Bucureşti spunând că în capitală se găseşte un regiment de jandarmi pedeştri organizat pentru aceste măsuri de siguranţă, precum şi un corp de gardieni publici. Totuşi, între cei care se găseau atunci şi generalul Văitoianu, ministru de Interne şi în special generalul Mărgineanu, au spus că au nevoie de trupe de încredere. Se mai adusese şi Regimentul Vânătorilor de Munte de sub comanda pe atunci prinţului moştenitor Carol.

În fine, ne găsim în faţa Teatrului Naţional când aceste coloane, unele care veneau dinspre Poştă, altele care veneau dinspre Câmpineanu, veneau şi înaintau şi o delegaţie din aceşti oameni ai muncii care venise la generalul Ştefănescu şi ceruse permisiunea să le dea voie să manifesteze, adică să meargă prin faţa Palatului Regal şi să reamintească regelui Ferdinand că în martie 1917, în preajma bătăliilor de la porţile Moldovei, dăduse acel ordin de zi către trupe în care spunea că vor primi după război pământ, vor primi pâine, vor primi libertate. Şi ei cereau domnului general voie să treacă prin faţa palatului, să reamintească Majestăţii Sale acele promisiuni pe care le-a făcut în preajma bătăliilor de la Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz.


Loading…

rootstireaActualitate/EsentialEVZ Special
Gheorghe Cristescu, care avea să devină secretar al Partidului Comunist din România, scria în decembrie 1918: „Tot ce este salariat îṣi îndreaptă privirile spre răsăritul Rusiei. Mântuirea o vad dărâmând societăṭi capitaliste. Suntem împrejmuiṭi de revoluṭie ṣi nu pot crede că vom rămâne izolaṭi ca o insulă”. Pe 13...

Preluat de la EVZ