Belgradul se afla sub bombardament NATO şi eu ajunsesem în capitala Serbiei ca reporter de război.

În numărul de vineri, 9 martie 2018, am reluat un reportaj de-al meu apărut în Cotidianul din martie 1999, consacrat nopţii în care, ca reporter, am urmărit de pe acoperişul unui hotel din Oraşul vechi bombardarea Belgradului de către avioanele NATO venite de la Aviena din Italia. A fost – nu ştiu dacă am mai spus asta – o experienţă crucială în viaţa mea de jurnalist şi scriitor.

Ca membru al unei generaţii care nu trăise al Doilea Război Mondial, încercam acum starea aceea ciudată, de exaltare provocată de atmosfera unui oraş bombardat (tăcerea dinaintea exploziilor, vuitul avioanelor apropiindu-se, exploziile din depărtare, vîjîitul rachetei de croazieră în căutarea ţintei, de data asta podul Pancevo).

Ca scriitor, încercam solidaritatea inevitabilă, fatală, cu un popor mic, dar al dracului, înfruntînd cea mai mare coaliţie politico-militară din Istoria Omenirii.

Apărînd-și pe drept cuvînt demnitatea de a nu face pe placul noilor Stăpîni ai lumii, așa cum nu făcuse nici pe placul altor Stăpîni: turci, nemți, ruși.

A doua zi am umblat prin Belgradul lovit de război, am fost la locul unde fusese ambasada Chinei, distrusă de rachetele NATO, i-am luat un interviu ministrului de Externe al Serbiei de atunci.

Într-un cuvînt, călătorisem în urmă cu 17 ani într-un Belgrad aflat în plin război.

Vineri şi sîmbătă, la 17 ani de la acel martie al Belgradului asediat de NATO, am călătorit din nou prin Capitala Serbiei.

Fiind vorba de un Belgrad pe timp de pace, pot spune că acum am vizitat Belgradul.

N-a fost o călătorie turistică. A fost o călătorie tot în interes profesional ca şi acum 17 ani. O călătorie stînd sub semnl esenţei mele de Gică Contra. Atunci am fost la Belgrad ca să iau un interviu ministrului de Externe al Serbiei, un interviu menit să supere

Autorităţile de la Bucureşti, care făcuseră din România sluga NATO în agresiunea faţă de un stat independent, vecin şi prieten.

Acum, tot în ipostaza de Gică Contra i-am luat un amplu interviu TV lui Sebastian Ghiţă, un interviu pe care sînt sigur – multe autorităţi din România nu-l văd cu ochi buni.

Despre acest interviu oferă amănunte în Evenimentul zilei Dan Andronic, directorul ziarului, care a fost producătorul interviului luat de mine.

Promiteam în numărul de vineri 9 martie 2018, un reportaj din Belgradul lui 2018, Belgradul vremurilor de pace.

Interviul n-a fost o treabă ușoară.

Lungimii în timp a luării interviului i s-au adăugat recitirea întrebărilor (scrise din țară) și mai ales a peste 100 de pagini de documentare despre Sebastian Ghiță și despre dezvăluirile lui.

Mi-a rămas puţin timp pentru vizitarea oraşului propriu-zis.

Puţinătatea impresiilor în scris – sînt sigur – va fi contracarată de fotografiile pe care le-am făcut, postate în această ediţie.

Cea mai puternică impresie – una de neuitat – pe care ţi-o dă Belgradul vremurilor de pace e cea de Oraş care respiră din toţi plămînii sai municipali, întrucît are aer.

Îşi spun cuvîntul, mai întîi, cele două ape uriaşe – Sava şi Dunărea – care străbat Belgradul. Numai cine a locuit într-un oraş aşezat pe o apă însemnată ştie ce înseamnă curgerea lată dădătoare de prospeţime, între cheiuri de pe care poţi privi eterna trecere a armiei de valuri, curgerea lată pe care trec în sus şi-n jos ambarcaţiuni.

Belgradul respiră nu numai prin cele două mari ape care-l străbat.

Belgradul respiră şi prin parcurile imense, tăiate de alei însemnate, mari pete de verdeaţă.

Tag-uri:
belgradul, belgrad, bombe, nato


https://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2018/03/button-share-102.pnghttps://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2018/03/button-share-102-300x37.pngrootstireaActualitate/EsentialOpinii EVZ
Belgradul se afla sub bombardament NATO şi eu ajunsesem în capitala Serbiei ca reporter de război. În numărul de vineri, 9 martie 2018, am reluat un reportaj de-al meu apărut în Cotidianul din martie 1999, consacrat nopţii în care, ca reporter, am urmărit de pe acoperişul unui hotel din Oraşul...

Preluat de la EVZ