Prezentul articol s-a dorit a fi o anchetă jurnalistică despre cămătărie, cămătari și victimele lor, polițiști indolenți dacă nu chiar corupți, procurori așișderea și, în general, despre o lecție de viață. Totul a început de la o plângere penală care mi-a picat în ochi, plângere a unui om înșelat de partenerii de afaceri și de cămătari, care pierduse deja două apartamente și care era hăituit să cedeze o întreagă vilă din cauza unei datorii care nu era a lui. Inițial, am vrut să evit abordarea persoanelor și informațiilor care ar fi putut compromite ancheta DIICOT-ului, în condițiile în care abia ce fuseseră arestați executorii judecătorești Popa și Ghișoiu alături de un grup infracțional organizat specializat în cămătărie. Cei doi executori anchetați de DIICOT se regăseau și în investigația mea jurnalistică, dar, pentru a nu influența ancheta, alesesem să abordez numai plângerile către Poliție, vreo douăsprezece la număr, inclusiv numeroasele apeluri la 112 ale unei familii disperate. Și pe un procuror de la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 1, care le spusese polițiștilor, undeva prin septembrie-octombrie anul trecut, să nu-l mai deranjeze cu prostiile astea până la anul. Nu l-a interesat pe respectivul procuror că se ajunsese la bătăi în plină stradă, la porți sparte, catapulte cu fecale azvârlite în curtea casei, amenințări cu pistolul, amenințări cu violul pentru copiii minori ai victimelor și alte nenorociri de acest gen. Aș fi privit cu detașarea celor aproape 30 de ani de experiență jurnalistică acest subiect dacă nu m-aș fi trezit chiar eu prins în mijlocul înjuriilor și al amenințărilor. Atunci am solicitat punctul de vedere al DIICOT-ului. Mi s-a spus că plângerea la care făceam referire nu a prezentat interes pentru instituție și că pot scrie în voie despre caz, nefiind înregistrat ca dosar penal. Cel mult, probabil că își vor declina competența către un parchet inferior. Acest lucru mi l-a spus telefonic purtătorul de cuvânt al DIICOT, după ce s-a consultat cu procurorul care analizase plângerea. Victimele habar nu aveau despre decizia instituției la care apelaseră cu toate că trecuseră deja 3 luni de la depunerea plângerii.

O filă de istorie contemporană

Aproape săptămânal mergeau și depuneau noi probe în conexare, înregistrări ale amenințărilor cu moartea sau atacurilor și agresiuni surprinse de camerele de supraveghere. Când le-am transmis poziția DIICOT, a fost momentul în care victimele s-au decis să îmi pună la dispoziție înregistrări, documente, dovezi, fiind convinse că presa este singura lor salvare. Așa am ajuns în bulevardul Lascăr Catargiu, la numărul 43a, în casa familiei Drăgoi, casă în care a locuit și ilustrul muzician Sile Dinicu. Atunci am aflat că avocatul Cătălin Drăgoi, victima cămătarilor, este și unicul moștenitor al muzicianului Sile Dinicu și al soției acestuia, Victoria. Și că familia Drăgoi în sine are povestea ei care se împletește cu povestea familiei lui Sile Dinicu. Povești care m-au făcut să abandonez pentru moment ancheta jurnalistică despre cămătari și să mă aplec asupra unei file de istorie contemporană.

S-a însurat la 39 de ani

Când s-a mutat în apartamentul din Lascăr Catargiu 43a, Sile Dinicu era în plină glorie. Nelipsit de pe scenele festivalurilor de la Mamaia sau Cerbul de Aur, conducea Orchestra de Estradă a Radiodifuziunii Române atât în spectacolele interne cât și în turneele externe. Era căsătorit deja de vreo 20 de ani cu Victoria, sau Doamna Vichi cum i se mai spunea soției lui Sile Dinicu. Cei doi s-au căsătorit în vara anului 1958, în raionul Lenin din București, la revenirea lui Sile din turneul susținut în Cehoslovacia. După cutumele vremii s-ar putea spune că s-au căsătorit târziu. El avea 39 de ani, iar ea cu un an mai puțin. Cei care i-au cunoscut pe cei doi povestesc că doamna Vichi era o femeie foarte frumoasă. S-a născut în 1920 în Basarabia, raionul Cahul, pe atunci provincie a României Mari, dar în actele de stare civilă emise mai târziu de comuniști locul nașterii este trecut ca fiind URSS. De meserie a fost tot muzician, absolventă de Conservator, dar nu a profesat, ci a preferat să rămână casnică, în umbra lui Sile Dinicu.

Petreceri cu tochitură și șalău bonn femme

Sile și Vichi Dinicu au fost niște oameni „de viață”. Le plăceau petrecerile cu șpriț rece și mâncare bună. El era înnebunit după tochitură, în timp ce doamna prefera șalăul bonne femme. Iar Dan Drăgoi, maestru bucătar, le făcea mereu pofta. Chiar și acum, când le face parastas, mâncarea pe care o împarte este tochitura și șalăul bonne femme. Sile Dinicu organiza petrecerile fie la restaurant Minerva, pe atunci încă cu profil românesc, fie acasă la el, în apartamentul 2 din Lascăr Catargiu. Îi plăcea să cânte la pian acompaniat la vioară de celebrul Tudor Pană și de alți instrumentiști din Orchestra Radio, iar la chermeze erau invitați prieteni apropiați dar și oameni de afaceri străini, agreați în România de regimul comunist.

Sile Dinicu s-a mutat în casa guvernantei lui Brătianu

La mijlocul anilor ‚ 70, mătușa Lulu, fosta guvernantă a Brătienilor, care locuia în apartamentul 2 al casei din Lascăr Catargiu 43a, a făcut schimb de locuință cu Sile Dinicu. Nimeni nu-și mai amintește exact când s-a întâmplat acest lucru. Cert este că Sile și Victoria Dinicu, împreună cu boxerul lor, Jolly, s-au mutat în apartamentul numărul 2 din vila Brătienilor și au devenit vecinii familiei Drăgoi. Sile și Victoria Dinicu nu au avut copii. De aceea s-au și atașat de familia Drăgoi. Pe Dan Drăgoi îl considerau fiul lor, iar Cătălin era nepotul lor preferat. Așa a și ajuns Cătălin Drăgoi moștenitor al familiei Dinicu. O poveste care nu apare nici pe site-urile de specialitate, nici pe wikipedia. O știu numai cei apropiați familiei.

A cântat cu Yma Sumac și Sara Montiel

Sile Dinicu a fost un mare muzician român, compozitor, pianist și dirijor. Conform Wikipedia a fost fiul nelegitim al lui Vasile Dinicu, fratele marelui lăutar și compozitor Grigoraș Dinicu. În realitate, pe tatăl său l-a chemat Neculai Dinicu, iar pe mamă Maria, așa cum reiese din documentele de stare civilă puse la dispoziție de Cătălin Drăgoi. Artistul s-a născut la Bacău, pe 10 decembrie 1919. Fără a intra în amănunte deja cunoscute ale vieții artistului, amintesc doar că unchiul său, Grigoraș Dinicu, autorul celebrei Hora Staccato, l-a îndrumat încă de mic pe nepotul său spre muzică, trimițându-l la diferite școli alese. În 1936, Sile Dinicu debuta deja la Radio alături de pianistul Theodor Sibiceanu. În 1941, a fost remarcat de către Constantin Tănase și adus în orchestra teatrului Cărăbuș. Apoi a condus orchestra teatrului Gioconda, din ’43 până în ’47, alături de Ion Vasilescu. După război, începând cu 1951, a fost desemnat să conducă Orchestra de Estradă a Radiodifuziunii Române, unde a activat neîntrerupt până în anul 1986, când a suferit un atac cerebral în urma căruia a rămas cu o semipareză care i-a pus capăt carierei de scenă. Un destin aproape identic cu cel al unchiului său, Grigoraș Dinicu, care s-a prăpădit tot după ce a rămas paralizat în urma unui atac cerebral. Sile Dinicu a compus peste 100 de melodii care au fost interpretate de artiști celebri precum Margareta Pîslaru, Doina Moroșanu, Gică Petrescu, Dan Spătaru. A primit Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din Romania și a fost „înnobilat” de comuniști cu titlul de Artist Emerit al Republicii. A acompaniat vedete internaționale celebre precum Yma Sumac sau Sara Montiel, iar cu unele dintre aceste frumuseți a legat chiar prietenii adevărate.

În casa Brătienilor au locuit bucătari celebri ai epocii comuniste

Avocatul Cătălin Orlando Drăgoi s-a născut în apartamentul 1 al casei din Lascăr Catargiu numărul 43a, casă care aparținuse familiei Brătianu. La numărul 2 stătea o mătușă a mamei sale, Lulu Iordache, fosta guvernantă a familiei Brătianu. Vila situată la doi pași de Piața Victoriei, fusese gândită inițial ca locuință pentru o singură familie, însă comuniștii, după naționalizare, au porționat-o în opt spații de locuit, unele mai confortabile, altele cu dependințe la comun. Așa era pe atunci, în casele opulente ale burgezilor trebuia să locuiască doar clasa muncitoare. Iar prioritate la repartiții o aveau tocmai cei care slujiseră în aceste case.

După naționalizare, în apartamentul 1 al vilei, a locuit famila Hubert, bunicii după mamă ai avocatului Drăgoi. Costel Hubert, un sas român, a fost bucătarul șef al hotelului Intercontinental iar Geta, soția lui, i-a fost adjunct. În zilele noastre s-ar fi numit masterchefi, pe atunci erau doar bucătari șefi. Cei doi sunt părinții mamei avocatului Drăgoi, adică bunicii acestuia. Costel Hubert a decedat în 1988, iar Geta, care între timp devenise bucătar personal al unor ambasadori străini din România, a emigrat în Australia. Are 82 de ani și încă oferă sfaturi tinerilor care aleg gastronomia ca să-și construiască o carieră.

Tag-uri:
sile, dinicu, orlando, dragoi, dan dragoi, sile dinicu


https://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2018/03/04-05-img-20180312-wa0020.jpghttps://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2018/03/04-05-img-20180312-wa0020-300x300.jpgrootstireaActualitate/EsentialSocial
Prezentul articol s-a dorit a fi o anchetă jurnalistică despre cămătărie, cămătari și victimele lor, polițiști indolenți dacă nu chiar corupți, procurori așișderea și, în general, despre o lecție de viață. Totul a început de la o plângere penală care mi-a picat în ochi, plângere a unui om înșelat...

Preluat de la EVZ