Mai întâi, trebuie să reținem că în ultimul său interviu înaintea alegerilor de duminică, 18 martie, la NBC, Președintele Putin a declarat că vina pentru cercetarea și producerea armelor sale, care încalcă tratatele de limitare a armelor nucleare, aparține SUA, care a lansat cursa înarmărilor odată cu retragerea, în 2002, din Tratatul Apărării anti-Rachetelor Balistice din 1972 – ABM Treaty! Deci Rusia produce azi arme pentru că SUA s-a retras din ABM Treaty acum 16 ani! Cu această ocazie, trebuie notată afirmația explicită a lansării de către Rusia și recunoașterea implicită a aflării lumii într-o nouă cursă a înarmărilor, pusă, firește, pe seama Occidentului.

Încă de la apariția sistemelor de interceptoare anti-rachetă, Rusia a susținut că ele afectează echilibrul terorii, al armelor nucleare. Practic și în preambului Tratatului START3/START2 revizuit, Rusia a menționat că va considera orice anti-rachetă echivalentă cu o rachetă nucleară. De aici și marea dispută legată de sistemul anti-rachetă de la Deveselu. În fapt, tratatul ABM din 1972 menționa păstrarea de către cele două superputeri a doar 2 sisteme anti-balistice pentru rachete intercontinentale, însă, cu cel mult 100 de antirachete. Sistemul anti-rachetă actual, prezent la Deveselu, folosește proiectile fără încărcătură explozivă, lansate cu viteză de 30.000 km pe oră și care spulberă racheta cu rază medie la impact. Nu e destinată interceptării rachetelor balistice intercontinentaleICBM, și nici nu se află pe traiectoria pe unde ar trece aceste rachete în drumul lor spre SUA.

Este foarte greu de acceptat că apărarea teritoriului și cetățenilor este egală cu o rachetă balistică nucleară ofensivă intercontinentală. La fel și echivalarea unei bucăți de metal, propulsată cu viteză enormă, e adevărat, cu o rachetă cu încărcătură nucleară. Mai ales că retragerea lui George Bush Jr. în 2002 din Tratatul ABM viza crearea de sisteme anti-rachetă destinată atacurilor venite din terțe părți, cu rachete cu rază medie, și nu sunt îndreptate împotriva Rusiei. Moscova, însăși, recunoaște că nu e amenințată, doar că în locul acestor bucăți de metal, pe aceleași lansatoare „ar putea să fie aduse rachete nucleare”. O probabilitate, virtualitate și o problemă majoră pentru orice stat gazdă în raport cu propriul public, atunci când ar alege să facă acest pas.

Acum, dacă e să vorbim despre noile arme prezentate de Putin, realitatea e puțin diferită de cele arătate în filmulețele de propagandă de la discursul despre starea națiunii, la 1 martie. Așa cum a arătat Pavel Feulgenhauer în Eurasian Daily Monitor, racheta ICBM Sarmat va intra în producție în câțiva ani, până atunci putând fi produse doar câteva exemplare-test. Și racheta cu propulsie nucleară, testată în 2017, ca și alte arme de același tip dincolo de dâra de radioactivitate lăsată prin atmosferă la joasă înalțime, reclamă ani buni până la producția de serie. O spune chiar Viktor Bondarev, fostul șef al Forțelor Aero-spațiale ruse. Singura armă care e activă este racheta hipersonică Kinzhal, lansată de pe un MIG-31, dar care zboară cu până la o viteză de Mach 3 și e utilizabilă contra țintelor terestre imobile.

Tag-uri:
putin, rusia, rachete, iulian, chifu


https://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2018/03/button-share-902.pnghttps://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2018/03/button-share-902-300x37.pngrootstireaActualitate/EsentialOpinii EVZ
Mai întâi, trebuie să reținem că în ultimul său interviu înaintea alegerilor de duminică, 18 martie, la NBC, Președintele Putin a declarat că vina pentru cercetarea și producerea armelor sale, care încalcă tratatele de limitare a armelor nucleare, aparține SUA, care a lansat cursa înarmărilor odată cu retragerea, în...

Preluat de la EVZ