În secolul XVII, pe harta Ardealului apare orașul Armenopolis, știut azi sub numele de Gherla. Credincioși din fire, bogații pribegi șiau ridicat în mijlocul orașului o catedrală armeano-catolică, în stil baroc târziu, având șase altare. Terminată în 1802, catedrala poartă hramul Sfintei Treimi și pe cel al Sfântului Grigore Luminătorul.

Furat de pirați și dat cadou

Tabloul de care vorbim a fost pictat la Roma, în anul 1700, de Rubens (deși unii susțin că ar fi doar Școală Rubensiană) și i-a fost dăruit lui Napoleon Bonaparte. Însă corabia care-l transporta în Franța a fost atacată de pirații englezi, care au dus tabloul la Londra. De acolo, pictura este din nou făcută cadou, de data aceasta Împăratului Austriei, care îl expune în Galeriile Belvedere din Viena.

„Armenii din Armenopolis erau atât de bogați încât dădeau împrumuturi împăraților Austriei. În 1806 o delegație pleacă în Viena și este primită de Împăratul Francisc I la o cină, la palat” povestește, cu mândrie, Ioan Estegar (foto), pre- şedintele filialei Transilvania a Uniunii Armenilor din România. Delegații armeni, comercianți abili, i-au povestit atunci împăratului că și-au ridicat o biserică și au nevoie de o pictură cu subiect religios, de pus la altar.

„Împăratul înțelege ca atare: colonie mică, orășel mic, așa că logic, au și ei o bisericuță mică. Le spune „mergeți în galerie și vă alegeți o pictură”. Armenii aleg această pictură impozantă și fac un semn pe spatele pânzei. Furios, Francisc îi cheamă la el și-i întreabă: ce vă trebuie vouă pictura aia mare pentru biserica voastră mică? (…) Curajoși, ei răspund că „nouă asta ne-ar trebui! (…) Păi, cine a văzut comerciant armean păcălit? (râde cu poftă, n.r.) Împăratul a cedat”, continuă Ioan Estegar. Pictura, culmea, e prea mică pentru altarul mare, așa că i-au făcut o Capelă a Învierii, „unde e mormântul simbolic al lui Hristos și scena Coborârii de pe Cruce”.

Pradă de război

„Tabloul a stat aici până în 1944, când trupele germane și maghiare au părăsit Transilvania. S-a dat atunci ordin militar să se adune tot ce este valoros în biserică și să fie trimis în spatele frontului, inclusiv această pictură. După ce se termină războiul, în 1952, când deja erau guverne comuniste și la noi și la ei, ungurii împachetează totul și trimit înapoi în România”. Tabloul ajunge însă la Muzeul de Istorie din Gherla, de unde e trimis la Muzeul de Artă din Cluj și, un timp, i se pierde urma. „În 1990 am mers la Cluj. Că doar era democrație, să ne dea pictura înapoi!”.

Abia 9 ani mai târziu pictura avea să se întoarcă în rama ei. „În 1999, în decembrie 22, am adus înapoi pictura și am pus-o la loc, drept cadou de Crăciun pentru oraș și pentru cei 120 de armeni câți suntem înscriși aici. Plină a fost biserica atunci. Această ramă a stat goală 50 de ani, nu-l mai ia nimeni de aici. Mi l-au cerut de la muzee, dar le-am spus să nu se supere, dar cu tabloul ăsta am pățit-o o dată, aproape 50 de ani o lipsit, nu-l mai dăm la nimeni, niciodată. Cine vrea, să vină să-l vadă”.

Tag-uri:
gherla, rubens


https://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2018/05/button-share-1693.pnghttps://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2018/05/button-share-1693-300x37.pngrootstireaActualitate/EsentialEVZ Special
În secolul XVII, pe harta Ardealului apare orașul Armenopolis, știut azi sub numele de Gherla. Credincioși din fire, bogații pribegi șiau ridicat în mijlocul orașului o catedrală armeano-catolică, în stil baroc târziu, având șase altare. Terminată în 1802, catedrala poartă hramul Sfintei Treimi și pe cel al Sfântului Grigore...

Preluat de la EVZ