– Matei, tu de ce n-ai niciun tatuaj?, l-a întrebat un client.

– N-are cine să mi-l facă.

Conștient de talentul lui, nu ar fi acceptat în veci ca un alt coleg să-l înțepe. Nimeni nu era suficient de bun.

– Într-o zi o să mă tatuez singur.

Colegii îl priveau cu reproș, dar nu insistau să-l convingă. Era spre după amiază când o fată a întrat în atelier.

– Bună ziua, am o programare la Matei.

– Eu sunt Matei. Ești Laura?

– Da

– Ce ziceai că-ți dorești ?

– Niște steluțe pe încheietura mâinii. Uite, am aici desenul.

Matei a privit nedumerit : pentru niște steluțe în patru colțuri își amânase el vulturul la care lucra de o lună?

– Altceva mai vrei ?

– Nu, doar atât. Cât durează?

– Maxim o oră. Să mergem în atelier.

Laura l-a urmat nerăbdătoare. În sfârșit își vedea visul cu ochii: un tatuaj. Și nu spusese nimănui nimic.

– De cât timp faci tatuaje?

– De prea mult timp.

– Și cum e? Bănuiesc că ai talent la desen și așa te-ai apucat de chestia asta, nu?

– Probabil că da. Te doare? Aș putea să folosesc cremă cu anestezic, dar aș prefera să n-o fac. Îmi strică desenul.

– Nu simt nimic, i-a răspuns Laura.

Matei lucra la prima steluță, ținând în mâna stângă încheietura Laurei. Fata asta avea ceva, nu știu ce, care îi dădea fiori. Era prima oară când privea pe cineva în timpul unui tatuaj. Avea nevoie de o pauză, nu se mai putea concentra.

– Bei ceva?, a întrebat-o pe fată.

– O apă.

Își freca mâinile trosnindu-și degetele. Ce naiba îl apucase? Tatuase atâtea fete, fără să-i pese de ele, nici măcar de cele care îi lăsau numărul de telefon și-i făceau propuneri.

– Aveam emoții, știi ? Dar acum, că am văzut ce faci, m-am relaxat. Îmi pare rău că n-am ales ceva mai sofisticat.

– Dacă te prinde chestia asta cu tatuajele, n-ai să te mai poți opri, crede-mă, i-a răspuns Matei. Hai să ne apucăm de treabă.

Și, de la o oră cât trebuia să dureze cele cinci steluțe, au ajuns să stea aproape trei ore. Matei parcă nu dorea să termine.

– Dumnezeule, cât e de târziu, a sărit Laura. Trebuie să plec. O duc pe mama la doctor. Putem termina în altă zi, te rog?

– Asta voiam să-ți propun și eu. Ne vedem mâine la patru, ce zici?

– E perfect.

Laura a plecat, dar Matei încă îi simțea pielea caldă. Nu-i venea să creadă că începea să se îndrăgostească de fata asta, așa, dintr-o dată. A doua zi a așteptat cu înfrigurare ora patru, dar Laura n-a venit. Probabil uitase sau maică-sa nu era de acord cu tatuajul. Ori poate vreun iubit, cine știe? Pe la ora cinci a întrebat-o pe fata de la programări dacă are numărul Laurei. L-a primit și a sunat fără să se gândească ce-i va spune.

– Bună,Laura, sunt Matei. Te așteptam azi la patru să terminăm steluțele.

– Știu, iartă-mă, n-am putut ajunge. Pot veni mâine la trei ?

– În regulă, te aștept. De data asta a venit și i-a tatuat steluțele în douăzeci de minute.

– Ai timp de o cafea? A întrebat-o îndrăzneț.

– Sigur. Acum sau altădată?

– Acum. Mergem la terasa asta din față.

Fata a primit invitația și au plecat împreună. Matei o privea, fără prea multe cuvinte, dar simțea că se îndrăgostește.

– Aș vrea să te mai văd, dacă n-ai nimic împotrivă. Bănuiesc că n-ai pe nimeni, nu ?

Laura a făcut o pauză și i-a răspuns cu tristețe.

– Sunt singură. Momentan.

– Acest momentan se poate schimba. Laura, îmi placi mult.

Matei era uimit de propriile vorbe, dar simțea că o să-i crape capul în două dacă nu le rostește. Laura l-a privit cu un zâmbet uimit și i-a răspuns :

– Îmi plac chestiile de durată, nu alea momentane.

– Asta depinde numai de tine. Eu îmi doresc să fie ceva între noi.

Opiniile exprimate de invitații EVZ aparțin autorilor și nu reprezintă punctul de vedere al publicației

Tag-uri:
tatuajul, ucigas, viata, la, curte


https://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2018/05/button-share-1695.pnghttps://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2018/05/button-share-1695-300x37.pngrootstireaActualitate/EsentialInvitaţii evz
- Matei, tu de ce n-ai niciun tatuaj?, l-a întrebat un client. - N-are cine să mi-l facă. Conștient de talentul lui, nu ar fi acceptat în veci ca un alt coleg să-l înțepe. Nimeni nu era suficient de bun. - Într-o zi o să mă tatuez singur. Colegii îl priveau...

Preluat de la EVZ