Buzăule! M-am întors la tine dupa ce cu vreo două săptămâni în urmă te mai vizitasem. Dar am observat atunci un amănunt. Din 9 iunie se deschide târgul Drăgaicei. Pasionatul de tradiţii din mine a zis imediat. Merg! Şi am mers. Uite-mă în trenul de Moldova, cu gând de veselie, la aşa eveniment măreţ.

Vezi dumneata, cititorule, eu mă duc acum într-un fapt de viaţă pe care nu l-am cunoscut încă, spre ruşinea mea. Târgul Buzăului. Târg mare, vere! Păi de, am citit și eu din ce scriu oamenii de pe aceste frumoase, ospitaliere și aș putea spune chiar legendare meleaguri. Merită din plin să preţuieşti un portal, pare-mi-se oficial, www.dragaicabuzau.ro , profesionist şi solar, dedicat unei întregi istorii.

Despre tradiţie

Auzi de colea, târg de 240 de ani. Încă din 1778 este emis un hrisov domnesc de către Alexandru Ipsilanti. El stabileşte că Episcopia Buzăului se va ocupa de cele trebuitoare pentru ca lucrul bine organizat să atragă poporul din toate zările, din Moldova, din Transilvania şi din Muntenia. Să facă românii schimburi comerciale, să îşi prezinte unul altuia obiceiurile, meseriile.

Că de, la ocazii mari sufletele se fălesc cu ce au mai de preţ. Ce să mai spui că la ceas de zaiafet se dezleagă limbile şi se deschid inimile. Hai la un pahar, hai la joc, frate muntene, frate ardelene, frate moldovene!

Uite aşa bâlciul de pomină a prins viaţă şi nu s-a mai dat dus din urbea cu dichis. Păi nici nu avea de ce. Buzăul e strategic aşezat pe drumurile care străbat tot arealul românesc. De la Braşov, dinspre Bucureşti, o iei spre Galaţi, urci spre Suceava şi Cernăuţi, coteşti spre Chişinau. Dar nu se putea să nu tragi la un han tocmai în urbea atent supravegheată, chiar dacă de departe, de Penteleu.

Oaspete de seamă

Ce crezi dumneata, că degeaba însuşi principele Carol I a vrut să vadă cu ochii lui târgul Drăgaicii? Dacă i se dusese buhul! Odată îl vezi pe Măria Sa că îşi face apariţia în mijlocul mulţimii, în vara lui 1868. Lume, lume şi iar lume, să tot cunoşti o întreagă naţiune cum tresaltă de viaţă.

An după an s-a dat din ce în ce mai mare importanţă oraşului cu iscusită strălucire. Negustori din toate zările îşi pun averea la bătaie, construind afaceri care mai de care mai bănoase. Şi unde te prezinţi lumii? În târg, vericule!

Au fost timpuri când parcă un întreg popor îşi dădea întâlnire în punctul cel mai sensibil şi mai de soi, pe Drumul Bogdanului. Suprafaţa pe care se întindea cumetria de mărfuri ajunsese la 32 de hectare. Măi, vere, treabă serioasă, nu glumă!

Domniţele ogoarelor

Drăgăicile, frumoasele, ce se mai veseleau ele atunci! Păi nu? Ele, zânele înaripate de mintea omenească, aşa, mlădioase, înflorate, aveau darul de-a alunga tot ce e rău de pe pământ şi-a face ca rodul holdelor să strălucească sub zare. Ele, fetele, isteţele, au aprins văpăi de dor printre generaţii de flăcai. Se bucura lumea.

Când ai hambarul plin, iar câmpul îţi cântă din lanurile lui încărcate, cum să nu chiui de bucurie?! Şi dă-i cu spectacole, cu circ şi comedii. Că tare mai e frumoasă ţara asta a românilor, şi bogată, şi cu oameni cuminţi şi buni, şi cumpătaţi. Zânele, frumoasele. Ce mai zburdau ele pe atunci!

Stop viselor

Of, dar uite că se rupe filmul. C-aşa e viaţa. Când ţi-e mai drag visul, atunci te trezeşti cu o cană cu apă în faţă, de nu mai ştii pe ce lume eşti. Rămăsesem în minte cu vremile de demult. Şi când colo uite că se face ceasul să cobor din tren în gara Buzăului.

Intru în oraşul care îşi vede de-ale lui, fără să ardă de nerăbdare să mă întrebe pe mine, străinul, ce caut eu aici. Măi oameni buni, cum se ajunge la Drăgaică? La târg. Lumea trece pe lângă mine fără să-mi explice. Ba cineva îmi aruncă aşa, un dispreţuitor „n-am mai fost acolo de 15 ani. Ce-oi căuta tu, nu ştiu!”.

Nu i-am înţeles pentru moment supărarea. Altul murmură ceva din colţul gurii. Aha, pricep în cele din urmă. E un autobuz, cu numărul 9, care mă duce până în apropiere.

Primare din Buzău, auzi, cică te laudă lumea, că de ceva vreme încoace merge mult mai bine transportul public.

În staţie

Iau bilet de la chioşcul cu pricina. Aici un şpil. De la chioşc, doi lei. De la şofer, trei lei. Aha, deci eşti ars la buzunar că n-ai fost prevăzător înainte să te urci în maşină. Curat dichis!

Gata, mă aşez pe scaunul din faţă, să fiu atent, că-l întrebasem pe şofer unde cobor. Mergem ce mergem, intrăm pe un bulevard flancat de betoane şi ferestre de la firme şi fabrici, şi deodată îmi zice amicul de la volan. „Uite aici!”.

Cobor în staţie, lăsându-mă, vorba aia, singur cuc printre eşapamente grăbit turate. Eu încă aveam în cap imaginea aia din vremurile cele străvechi. Târgul. Mustind a vetre săteşti. Măi frate, unde este târgul? Văd numai garduri şi nimic mai mult. Pe mâna stângă zăresc, în sfârşit, un panou măricel. Drăgaica. Am găsit!

Ajung la nişte porţi cu alte chioşcuri. Intrarea costă doi lei. Citisem şi despre asta în presa locală. S-a dublat tariful faţă de anul trecut. Doi lei face, doi lei plătesc.

O parcare

Ei, măi fraţilor! Drăgaica, da? Ce e Drăgaica în fond? O sărbătoare agrară. E despre câmp, despre recoltă, despre ţară şi oamenii ei, cu tot ce obţin din înțelepciunea şi din munca lor. Mă uit acum sub pantofii mei. Ce văd? Asfalt. Pământ? Nu. Sunt la oraş. Asfalt.

Dar nu oricare. Nu! E desenat. E împărţit. E segmentat. Stai aşa, că m-am dumirit. E o parcare. Deci într-o parcare e târgul. Mărişoară, să zic, parcarea asta. Dar nici pe departe cât hectarele de odinioară. Am sentimentul acela de ancestral spectacol la care am ajuns după ce demult şi-a închis porţile.

Mai fac câţiva paşi şi deodată sunt înconjurat de tentaculele aparatelor de joacă. Roţi şi braţe colorate care îşi dezmorţesc şuruburile în toate direcţiile. Am văzut d-astea, mă gândesc, peste tot prin ţară! Şi maşinuţe, şi trenuleţe.

Simt cum mi se topeşte cheful. Mai e şi soarele prânzului care îmi dă de bănuit că m-aşteaptă o zi tare lungă şi plicticoasă.

Tag-uri:
buzau, targ, dragaica


https://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2018/06/20180614-131131.jpghttps://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2018/06/20180614-131131-300x300.jpgrootstireaActualitate/EsentialEVZ Special
Buzăule! M-am întors la tine dupa ce cu vreo două săptămâni în urmă te mai vizitasem. Dar am observat atunci un amănunt. Din 9 iunie se deschide târgul Drăgaicei. Pasionatul de tradiţii din mine a zis imediat. Merg! Şi am mers. Uite-mă în trenul de Moldova, cu gând de...

Preluat de la EVZ