În protocol, semnat de George Maior (SRI), Laura Codruţa Kovesi (Parchetul General) şi Nicolae Popa (Curtea Supremă), scrie că „părţile cooperează pentru (…) corelarea activităţilor de solicitare, avizare şi aprobare a autorizării culegerii de informaţii prin măsuri ce implică restrângerea temporară a exerciţiului unor drepturi şi libertăţi fundamentale, în condiţiile articolului 53 din Constituţia României republicată; asigurarea accesului fiecărei părţi la arhiva electronică, conform principiului „necesităţii de a cunoaşte”, dar şi elaborarea şi derularea de către părţi, în domeniile complementare, de strategii, acţiuni şi programe comune”.

Numai că aceste prevederi încalcă legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor care spune că aceştia „nu pot fi lucrători operativi, inclusiv acoperiţi, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informaţii”.

Mandatele de interceptare, judecate cu dedicaţie

Un alt punct scandalos al documentului se referă la modul cum se judecau la Curtea Supremă cererile de mandate de interceptare în cazul suspecţilor din dosarele penale. Cererile pentru astfel de mandate erau date de SRI către Parchetul General, condus de Laura Codruţa Kovesi, iar procurorii mergeau cu cererile în faţa judecătorilor.

La Capitolul V, care se referă la responsabilităţile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiei, scrie că „încheierea de şedinţă şi mandatul (de interceptare –n.r.) sunt semnate de judecători anume desemnaţi de preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi vor avea ataşată (încorporată) o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat digital calificat”.

Practic protocolul dintre SRI şi magistraţi prevede că numai anumiţi judecători analizau cererile de acceptare a monitorizării unor oameni, iar aceşti magistraţi erau desemnaţi direct de preşedintele Curţii Supreme. Prevederea este şi mai interesantă în contextul în care la doar un an după semnarea acestui document la conducerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a venit Livia Stanciu, un personaj acuzat în mai multe rânduri ca fiind o apropiată a Binomului SRI-DNA. Parchetul General a anunţat ieri, că protocolul şi-a încetat efectele în septembrie 2012.

Nicolae Popa: „Nu am semnat un asemenea protocol”

Reacţiile nu au întârziat să apară, iar una dintre cele mai interesante a fost chiar a unuia dintre semnatarii protocolului. Nicolae Popa, care apare pe document ca reprezentând Curtea Supremă. Acesta a susţinut pentru revista Q Magazine că el nu a semnat un astfel de protocol:

„Nu am semnat un asemenea protocol. De altfel, vă rog să vă uitați, el este semnat pe 2 septembrie 2009, când eu plecasem deja de la Curte. Eu nu am negociat așa ceva cu nimeni, cât am stat la Curte, în niciun caz. La 1 septembrie 2009, când am împlinit 70 de ani, am plecat de la Înalta Curte. Toate formele de pensionare erau deja depuse la CSM. Protocolul este semnat, după cum se poate vedea, la 2 septembrie 2009. Nu m-am întors să semnez așa ceva! Nici nu am mai dat pe la Curte din clipa în care am plecat. Nu știu ce fel de cooperări au avut cei din Parchete, dar, cu siguranță, un judecător nu are ce căuta să facă parte dintr-o asemenea ecuație”.

Declaraţia lui Popa a fost completată ieri şi de Lidia Bărbulescu (foto mic), cea care i-a urmat la conducerea Curţii Supreme. Aceasta a condus interimar instituţia între septembrie 2009 şi septembrie 2010, când a fost numită Livia Stanciu.

Tag-uri:
SRI, Inalta Curte, ICCJ, protocol, Nicolae Popa, Kovesi, Maior


https://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2018/06/07-maior-evz.jpghttps://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2018/06/07-maior-evz-300x300.jpgrootstireaActualitate/EsentialJustiţie
În protocol, semnat de George Maior (SRI), Laura Codruţa Kovesi (Parchetul General) şi Nicolae Popa (Curtea Supremă), scrie că „părţile cooperează pentru (...) corelarea activităţilor de solicitare, avizare şi aprobare a autorizării culegerii de informaţii prin măsuri ce implică restrângerea temporară a exerciţiului unor drepturi şi libertăţi fundamentale, în...

Preluat de la EVZ